ICCJ. Decizia nr. 2558/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2558/2004
Dosar nr. 1645/2004
Şedinţa publică din 11 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8/ CEA din 4 februarie 2004, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul S.A., pentru revizuirea sentinţei penale nr. 18 din 13 ianuarie 2003 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 1746/2002, definitivă prin Decizia penală nr. 2854 din 13 iunie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1553/2003 de secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie.
A fost obligat revizuientul la 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, onorariu pentru apărarea din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 18 din 13 ianuarie 2003 a Tribunalului Constanţa, prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare, reţinându-se, în fapt, că la data de 10 iulie 2002, profitând de imposibilitatea minorului S.F.A., în vârstă de 4 ani, de a se apăra, a încercat să întreţină raport sexual oral şi a săvârşit acte cu caracter obscen asupra acestuia.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 82/ P din 14 martie 2003 a Curţii de Apel Constanţa şi nr. 2854 din 13 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, prin respingerea ca nefondat, a apelului şi respectiv, a recursului declarat de inculpat.
Cererea prin care condamnatul a solicitat revizuirea acestei hotărâri, susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) şi art. 202 alin. (1) C. pen., iar martorii audiaţi în cauză au făcut afirmaţii mincinoase, în urma cărora s-a pronunţat condamnarea sa, a fost respinsă de prima instanţă, prin sentinţa penală nr. 8/ CEA din 4 februarie 2004, reţinându-se că aspectele învederate de revizuient au fost cunoscute şi analizate în căile ordinare, exercitate de acesta şi în cauză, nu se constată existenţa vreunuia dintre cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel revizuientul S.A., arătând că este nevinovat de săvârşirea infracţiunilor şi martorii au făcut declaraţii mincinoase în cauza, în care a fost condamnat.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 50/ P din 5 martie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient, cu motivarea că:
„La stabilirea vinovăţiei inculpatului, s-au avut în vedere declaraţiile martorilor P.M., S.E., D.V., procesul-verbal de constatare din 16 iulie 2002, raportat de expertiza medico-legală nr. 1324/P/2002 al Serviciului de Medicină Legală Constanţa, declaraţia părţii vătămate, raportul de expertiză psihiatrică nr. 258/ P din 11 septembrie 2002, probe care au stabilit indubitabil vinovăţia inculpatului. Mai mult, aceste probe au fost avute în vedere şi cu ocazia judecării dosarului de fond, inclusiv în căile de atac folosite de inculpat .." şi în consecinţă, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., referitoare la revizuirea hotărârilor, a dispus respingerea apelului.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termenul legal a declarat recurs revizuientul S.A., reiterând motivele invocate şi în apel şi anume, că în cauză s-a dispus condamnarea sa în baza unor declaraţii de martori mincinoase.
Recursul declarat de condamnatul revizuient este nefondat.
Conform prevederilor art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când: „un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere".
Ori, în speţă, referitor la pretinsa infracţiune de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), ce s-ar fi comis de către martorii audiaţi, nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă sau ordonanţă a procurorului, care să confirme că în cauză s-a depus mărturie mincinoasă, iar celelalte motive invocate de condamnat nu se regăsesc între cele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel că, în mod corect, prima instanţă a respins cererea de revizuire, soluţie ce a fost menţinută şi de instanţa de control judiciar, prin respingerea apelului.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a suportării onorariului apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient S.A., împotriva deciziei penale nr. 50/ P din 5 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2553/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2560/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
