ICCJ. Decizia nr. 2619/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2619/2004
Dosar nr. 827/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 145/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului R.V., comisar şef în cadrul Poliţiei Judeţului Bacău pentru infracţiunea de abuz în serviciu.
S-a reţinut că, iniţial, B.G. a reclamat pe numitul S.A., pentru infracţiunea de abuz în serviciu constând în aceea că sus-numitul, în calitate de primar al comunei Faraoani, nu s-a implicat corespunzător în eliberarea titlurilor de proprietate asupra unor terenuri primite ca moştenire de către petent.
Din cercetări a rezultat însă că reclamantul, împreună cu fraţii săi, nu au reuşit să-şi stabilească drepturile succesorale decât după judecarea repetată în diferite cauze civile, iar primarul comunei nu s-a implicat în aceste situaţii litigioase.
Ulterior, petentul a formulat plângere penală împotriva comisarului şef R.V., care a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale împotriva primarului S.A., susţinând că acesta din urmă nici măcar nu a fost audiat.
Împotriva acestei rezoluţii, B.G. a formulat plângere, fără a invoca alte motive decât cele învederate prin plângerea penală.
Prin rezoluţia nr. 1215/II/2/2003, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea menţionată.
Împotriva acestei din urmă rezoluţii, B.G. a formulat o nouă plângere, sesizând procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., parchetul a înaintat plângerea Curţii de Apel Bacău.
Prin sentinţa penală nr. 2 din 3 februarie 2004, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins plângerea formulată de petentul B.G., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de judecată a reţinut că din examinarea materialului probator existent nu rezultă săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către comisarul şef B.G.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul a declarat recurs susţinând că săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către comisarul şef R.V. este dovedită şi recunoscută de altfel de către acesta.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În vederea stabilirii situaţiei de fapt, cu referire la plângerea penală şi cele constatate prin rezoluţia atacată, la dosarul cauzei a fost depus în recurs referatul nr. 338 din 1 martie 2003 al şefului Postului de Poliţie Faraoani, precum şi copiile hotărârilor civile prin care au fost soluţionate acţiunile având ca obiect stabilirea drepturilor succesorale.
La dosarul instanţei de fond, se află rezoluţia atacată cu plângere în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., precum şi dosarul de urmărire penală proprie nr. 145/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Din examinarea probatoriului administrat a rezultat că actele premergătoare au fost efectuate cu respectarea regulilor stabilite de legea procesuală penală. Totodată, din cercetările efectuate nu rezultă că R.V., în calitate de comisar şef nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu, cu referire la plângerea formulată de B.G. sau că şi le-ar fi îndeplinit defectuos şi prin aceasta ar fi vătămat interesele legitime ale petentului.
Ca atare, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală.
În acelaşi timp, menţinerea rezoluţiei, ca urmare a respingerii plângerii petentului, care nu a invocat elemente noi în dovedirea plângerii penale, se constată a fi o soluţie legală.
Cum alte elemente noi care să tindă la dovedirea săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu de către R.V. şi care să impună administrarea altor probe nu au fost invocate, în mod judicios instanţa de judecată, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petentului B.G. şi a menţinut rezoluţia atacată.
Aşa fiind, hotărârea atacată cu recurs de către petentul menţionat nu este supusă nici unuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., criticile formulate constatându-se a fi neîntemeiate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 2 din 3 februarie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2618/2004. Penal. Cont.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2620/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
