ICCJ. Decizia nr. 2618/2004. Penal. Cont.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2618/2004
Dosar nr. 818/2004
Şedinţa publică din 13 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 630 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul N.H.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la 200.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că, N.H. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 695 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală şi nr. 128 din 19 martie 2002 a Tribunalului Constanţa la pedepsele de 5 ani şi, respectiv, 7 ani închisoare. Ultima sentinţă a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 174 din 28 iunie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, care a admis apelul parchetului şi a dispus expulzarea condamnatului din România după executarea pedepsei privative de libertate, în baza art. 117 C. pen.
Întrucât faptele ce au constituit obiectul judecăţii în dosarele în care au fost pronunţate cele două hotărâri, erau concurente, la cererea condamnatului, Tribunalul Constanţa prin sentinţa penală nr. 602 din 2 decembrie 2002, a dispus contopirea pedepselor de 5 şi respectiv 7 ani închisoare, a anulat vechile mandate şi a emis un nou mandat pentru executarea pedepsei de 7 ani închisoare.
Din efectuarea acestei pedepse, condamnatul s-a eliberat condiţionat, moment în care a fost internat în Centrul de cazare străini în vederea expulzării sale din România.
Condamnatul a contestat internarea sa în Centrul de cazare străini, întrucât Tribunalul Constanţa, când a pronunţat sentinţa penală nr. 602, nu a mai menţinut măsura de siguranţă a expulzării.
Tribunalul Constanţa a respins contestaţia, cu motivarea că aceeaşi instanţă prin sentinţa penală nr. 602/2002 a contopit pedepsele privative de libertate, măsurile de siguranţă rămânând în vigoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, care a criticat-o pentru netemeinicie.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 21/ P din 27 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului şi l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul N.H., fără însă, a-l motiva.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor dosarului rezultă că, aşa cum au reţinut instanţele de fond şi de apel, cu ocazia contopirii pedepselor solicitată de condamnat, instanţa s-a limitat la pedepsele principale, pe care le-a contopit conform art. 36 alin. (1) şi art. 34 lit. c) C. pen. În cauza privind contopirea pedepselor, exista şi măsura de siguranţă aplicată prin Decizia penală nr. 174/2002 a Curţii de Apel Constanţa, astfel că instanţa ce a soluţionat cererea de contopire nu avea de ce să se refere la dispoziţiile art. 35 C. pen., potrivit cu care în cazul infracţiunilor concurente, măsurile de siguranţă de natură deosebită luate, se cumulează.
Se mai constată şi faptul că, cu ocazia contopirii pedepselor aplicate pentru infracţiuni concurente, prin hotărâri definitive, instanţa, ce face contopirea, nu poate înlătura o măsură de siguranţă, dispusă cu ocazia soluţionării fondului.
De altfel, la data de 22 aprilie 2004, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Autoritatea pentru Străini, Centrul de Cazare Otopeni, prin adresa nr. 710287, comunică faptul că recurentul a părăsit teritoriul României, beneficiind de protecţie umanitară, şi în baza invitaţiei surorii sale din Austria, la data de 7 februarie 2004.
Fiind neîntemeiat, recursul declarat de condamnat urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.H. împotriva deciziei penale nr. 21/ P din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2611/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2619/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
