ICCJ. Decizia nr. 2636/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2636/2004
Dosar nr. 1575/2004
Şedinţa publică din 14 mai 2004
Asupra recursului penal de faţă constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 517/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.S.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut că, la data de 10 septembrie 2003, inculpatul, în loc public, i-a smuls părţii vătămate C.C.D., lănţişorul de la gât, după ce în prealabil, a lovit-o.
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 160 din 18 decembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 819/P/2003, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 119 din 19 februarie 2004 pronunţată în dosarul nr. 414/2004, a respins ca fiind nefondat apelul declarat.
S-a considerat că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei în raport de persoana inculpatului care a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând soluţia sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, motiv prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
S-a menţionat faptul că inculpatul a comis o infracţiune care are un grad ridicat de pericol social şi, că circumstanţele personale ale inculpatului, starea de recidivă, numeroasele condamnări anterioare (a fost condamnat pentru opt infracţiuni), nu justifică pedeapsa orientată spre minimul special.
Examinând Decizia pronunţată în cauză sub aspectele invocate de parchet, cât şi, din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, curtea consideră că recursul declarat este întemeiat.
Pentru ca pedeapsa să-şi poată îndeplini funcţiile şi pentru a-şi atinge scopul, aceasta trebuie să corespundă gravităţii infracţiunii şi posibilităţii de îndreptare a infractorului.
În acest sens, art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prevede un complex de elemente care trebuiesc analizate în cursul operaţiunii de individualizare a pedepsei.
Astfel, textul de lege menţionat mai sus, stipulează că, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speţă, inculpatul C.S.C., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, faptă care prezintă un grad ridicat de pericol social generic, având în vedere limitele severe de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru sancţionarea ei.
De altfel, în mod corect fapta comisă de inculpat, constând în smulgerea unui lănţişor de la gâtul părţii vătămate folosind violenţa, reflectă periculozitatea acestuia.
În acest sens, considerăm că trebuiesc menţionate împrejurările şi modul în care a fost săvârşită infracţiunea, şi anume, în loc public şi prin exercitarea de violenţe, partea vătămată fiind lovită în mod repetat.
Circumstanţele personale ale inculpatului, care au impus şi reţinerea stării de recidivă, nu justifică pedeapsa orientată spre minimul special. Numeroasele condamnări anterioare, suferite în cea mai mare măsură pentru infracţiuni contra patrimoniului, dovedesc o specializare şi o perseverenţă infracţională.
În acest context, aplicarea unei pedepse, la limita minimului special prevăzut de lege unui inculpat care se află la cea de-a opta condamnare, apare ca fiind nejustificată.
Având în vedere această situaţie, curtea, urmează ca în temeiul dispoziţiilor art. 38515, alin. (1), pct. 2, lit. c) C. proc. pen., să admită recursul declarat, să caseze Decizia atacată şi sentinţa penală 160 din 18 decembrie 2003 a Tribunalului Călăraşi, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate şi să majoreze pedeapsa la un cuantum potrivit cu gradul de pericol social al infracţiunii comise, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi persoana inculpatului.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive.
Urmează a se dispune ca onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 119/ A din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul C.S.C.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 160 din 18 decembrie 2003 a Tribunalului Călăraşi, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului C.S.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în sensul că o majorează de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 20 octombrie 2003 la 14 mai 2004.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2632/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2639/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
