ICCJ. Decizia nr. 2632/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2632/2004
Dosar nr. 1490/2004
Şedinţa publică din 14 mai 2004
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 863 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Iaşi, a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
A fost reţinută următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul C.M. este fiul victimei C.V. În anul 2000, inculpatul C.M. a divorţat de soţia sa, şi s-a stabilit la domiciliul părinţilor săi În Paşcani, unde a locuit cu tatăl său C.V.
Deseori, pe fondul consumului de băuturi alcoolice inculpatul devenea agresiv şi îl bătea pe tatăl său, iar uneori îl ameninţa cu moartea.
În noaptea de 23 martie 2003, inculpatul C.M. a dat curs ameninţărilor anterioare şi, l-a sugrumat pe tatăl său, provocându-i moartea.
În dimineaţa zilei de 24 martie 2003, între orele 7,30-8,00, numitul C.N. a fost chemat de inculpat, şi acesta, intrând în locuinţa victimei C.V., a găsit-o pe aceasta, decedată, în camera sa, lângă recamier, în poziţie şezut.
În cauză, a fost efectuată necropsia cadavrului numitului C.M., raportul de constatare medico-legală nr. 442 din 29 mai 2003, concluzionând că moartea lui C.V. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, consecutivă comprimării gâtului cu fractura hioidului şi a tiroidului, leziunile de la nivelul gâtului fiind produse prin comprimare cu mâna sau cu un obiect moale, fiind directe şi sigure, iar celelalte leziuni, tumefacţii echimotice, plagă contuză, expulzii dentare şi fracturi costale, puteau fi produse prin loviri cu corpuri contondente şi puteau data de 1-2 zile anterior decesului, necesitând în caz de supravieţuire 23-25 zile de îngrijiri medicale.
În cursul cercetării la faţa locului, în camera victimei, pe lenjeria patului şi pe pardoseală au fost găsite urme de sânge şi, în magazia din spatele imobilului respectiv au fost descoperite obiectele aparţinând victimei care prezentau urme de sânge.
În urma examenului de laborator, s-a constatat că sângele aparţine grupei 01, a victimei, fapt ce confirmă agresarea lui repetată.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale şi la instanţă, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa, susţinând că nu l-a bătut pe tatăl său, iar urmele de sânge descoperite în casă şi pe hainele din magazie, le-a explicat motivând că tatăl său consuma băuturi alcoolice, după care cădea şi se lovea.
Inculpatul a arătat că, în dimineaţa zilei de 24 martie 2003, în jurul orei 8,00, l-a găsit pe C.V. în camera sa, în poziţie aşezat, lângă pat, respirând greu, iar la scurt timp a decedat.
Inculpatul menţionat în declaraţiile sale că, în noaptea de 23 martie 2003, în casă s-au aflat doar el şi tatăl său, şi crede că decesul victimei s-a datorat căzăturilor.
Inculpatul a fost examinat din punct de vedere psihiatric, raportul de expertiză medico-legală nr. 690 din 27 mai 2003, concluzionând că, acesta prezintă etilism cronic cu deteriorarea incipientă a personalităţii, iar fapta ce i se impută a fost comisă cu discernământ.
Din declaraţiile martorilor: P.I.N., C.G., C.G.F., rezultă că inculpatul pe fondul consumului de alcool, devenea violent şi obişnuia să lovească victima pe care o ameninţa cu moartea.
În ziua de 10 martie 2003, martorele P.I.N. şi C.G. au fost la domiciliul lui C.V. şi, au constatat că acesta prezenta urme de lovituri în zona abdominală şi pe spate, iar la gură avea urme de sânge. Atunci victima le-a confirmat că fiul său, C.M., îl bate.
Din declaraţia martorei C.G. rezultă că, la începutul lunii martie 2003, C.V. i-a povestit că inculpatul l-a scos în curte, într-o seară din luna februarie, îmbrăcat în indispensabili şi desculţ şi l-a pus să cureţe zăpada.
Coroborând probele administrate în cauză, instanţa de fond, a apreciat că, vinovăţia inculpatului C.M., în comiterea infracţiunii de omor calificat este dovedită.
În termen legal, inculpatul a apelat sentinţa menţionată mai sus, criticând-o sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, motivând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. 50 din 18 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, a fost respins ca fiind nefondat recursul declarat de inculpat. S-a considerat că instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt în raport de probele administrate şi că vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii de omor a fost pe deplin dovedită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat solicitând achitarea sa. În subsidiar, a solicitat a fi reindividualizată pedeapsa având în vedere circumstanţele sale personale.
Curtea, analizând Decizia atacată atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, consideră că aceasta este legală şi temeinică, recursul declarat fiind nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au reţinut o corectă situaţie de fapt, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare.
Probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor P.I.N., C.G. şi C.F.G., raportul de necropsie a victimei, confirmă că instanţele au făcut o justă apreciere şi interpretare a lor, reţinând fără dubiu vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de omor.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată instanţa aplicând corect dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La individualizarea pedepsei aplicate, s-a avut în vedere pericolul social pe care îl prezintă fapta, împrejurările în care a fost săvârşită, precum şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi care suferă de anumite afecţiuni, aceste din urmă împrejurări regăsindu-se în cuantumul pedepsei aplicate stabilită la limita minimă prevăzută de textul incriminator.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că verificând hotărârea atacată conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 50 din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2003 la 14 mai 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2631/2004. Penal. Art.20, 174, 176 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2636/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
