ICCJ. Decizia nr. 2649/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2649/2004
Dosar nr. 5286/2003
Şedinţa publică din 14 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 139 din 12 august 2003 a Tribunalului Buzău s-au respins ca inadmisibile, cererile de revizuire formulate de contestatorii B.P. şi B.M., privind încheierea de şedinţă din 19 martie 2002.
Instanţa de fond a reţinut că revizuirea este o cale de atac extraordinară şi vizează hotărârile penale prin care se rezolvă fondul cauzei, prin pronunţarea unei condamnări, a achitării sau a încetării procesului penal şi nu soluţionarea unei excepţii.
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe, au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia nr. 481 din 31 octombrie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri, contestatorii revizuienţi B.P. şi B.M., susţinând că, în mod greşit, li s-au respins cererile de revizuire, în loc să li se admită.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, în raport cu motivele invocate şi dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu sunt temeiuri pentru admiterea recursurilor.
În sistemul nostru procesual-penal, revizuirea este o cale extraordinară de atac ce nu se poate exercita decât pentru anumite motive limitativ şi expres, prevăzute de lege. Ea vizează hotărârile penale definitive, prin care s-a pronunţat condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal şi nu soluţionarea unei excepţii sau a unei cereri formulate de părţi în cursul procesului penal.
În speţă, cei doi contestatori, critică dispoziţiile date prin încheierea din 19 martie 2002 a Tribunalului Buzău, cu privire la soluţionarea unei cauze penale deja judecată şi aflată pe rolul Tribunalului Buzău.
Astfel, prin încheierea din 19 martie 2002, Tribunalul Buzău a luat act că la data de 18 martie 2002, B.P. şi B.M. au solicitat înlocuirea completului de judecată desemnat să judece dosarele nr. 1415/2001 şi nr. 4411/2001, susţinând ca aceste dosare să fie judecate de complete de judecată care nu au participat la soluţionarea altor cauze în care cei doi au avut calitatea de părţi vătămate.
Tribunalul, constatând că cererea de recuzare nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege, a respins-o, obligând pe cei doi, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Încheierea a fost dată cu recurs, odată cu fondul.
În raport cu cele arătate, cererea de revizuire privind o încheiere prin care s-a rezolvat o cerere de recuzare, nu putea fi atacată cu o astfel de cale de atac, încât, în mod corect, instanţa de fond a respins cererile de revizuire iar instanţa de apel, a menţinut hotărârea.
Faţă de situaţia cauzei, Înalta Curte va trebui să privească recursurile de faţă ca nefondate şi să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariilor pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorii revizuienţi B.M. şi B.P. împotriva deciziei penale nr. 481 din 31 octombrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurenţii contestatori la plata sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2647/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2651/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
|---|
