ICCJ. Decizia nr. 2642/2004. Penal. Art.178 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2642/2004
Dosar nr. 1666/2004
Şedinţa publică din 14 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 273 din 19 septembrie 2002, Judecătoria Costeşti a dispus condamnarea inculpatului P.N. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.000.000 lei despăgubiri civile şi la 10.000.000 lei daune morale către partea civilă P.E.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi la 250.000 lei onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 17 ianuarie 2000, în jurul orelor 20,30, inculpatul se deplasa cu autoturismul proprietatea sa marca Dacia 1310, pe ruta Piteşti – Costeşti.
Ajungând pe raza satului Broşteni, inculpatul a lovit cu partea stângă faţă a autoturismului pe victima M.N., după care a oprit autoturismul pe partea dreaptă a carosabilului în direcţia sa de mers. În urma impactului, victima a fost proiectată lateral stânga pe contra-sens.
În momentul impactului, autoturismul condus de inculpat s-a intersectat cu autoturismul condus de numitul N.M., care a trecut pe partea stângă peste picioarele victimei, ceea ce l-a determinat pe acesta să oprească autoturismul şi să observe peste ce obstacol a trecut.
În momentele imediat următoare producerii accidentului, din direcţia Piteşti - Costeşti s-a apropiat autoturismul Dacia 1310 condus de numitul I.Z. care s-a angajat în depăşirea autoturismului, proprietatea inculpatului şi astfel acesta a trecut cu roata din faţă stânga peste victima M.N.
Din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică întocmit de Institutul Naţional de Expertiză Criminalistică Bucureşti, a rezultat că inculpatul nu putea evita producerea accidentului, însă ar fi putut preveni acest eveniment, dacă s-ar fi deplasat cu viteza adaptată spaţiului de vizibilitate frontală de care dispunea în acel moment.
Şi în ceea ce priveşte pe numiţii N.M. şi I.Z. s-a concluzionat că nici aceştia nu puteau evita producerea accidentului.
S-a mai stabilit că victima avea în momentul producerii accidentului o îmbibaţie alcoolică în sânge de 2,68 %o şi ar fi putut preveni producerea evenimentului dacă s-ar fi deplasat pe partea stângă a drumului în direcţia sa de mers.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.N., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, în sensul că el nu se face vinovat de producerea accidentului, culpa fiind exclusivă a victimei, astfel că a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de ucidere din culpă, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 729 din 26 noiembrie 2002, Tribunalul Argeş a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat în întregime sentinţa, cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, dar pentru un alt motiv decât cel invocat de inculpat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a stabilit că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările sociale din România, societatea de asigurări la care vehicolul implicat într-un accident de circulaţie soldat cu pagube materiale, dobândeşte calitatea de parte responsabilă civilmente conform dispoziţiilor art. 54 din legea menţionată.
S-a reţinut că asigurătoarea trebuia să răspundă alături de inculpat, care este asiguratul său, pentru pagubele produse de vehicolul implicat în accident.
Întrucât prima instanţă nu a introdus în cauză, societatea de asigurări în calitate de parte responsabilă civilmente a trecut la soluţionarea în fond a cauzei, a fost lipsă de procedură cu această parte.
Rejudecând după casare şi reapreciind probele administrate de instanţa de fond înainte de desfiinţarea sentinţei, având în vedere şi motivele reţinute de instanţa de control judiciar, Judecătoria Costeşti, prin sentinţa penală nr. 334 din 9 octombrie 2003 a dispus condamnarea inculpatului P.N. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată în întregime pedeapsa, iar în baza art. 120 alin. (2) C. pen., s-a dispus reducerea termenului de încercare de la 4 ani la 2 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 7 din legea menţionată.
A fost admisă în parte acţiunea civilă, iar inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A.R.A. S.A. Bucureşti să plătească părţii civile P.E. suma de 11.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 6.000.000 lei, reprezintă daune materiale, iar 5.000.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 550.000 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul P.N. şi partea responsabilă civilmente S.C. A.R.A. S.A. Bucureşti.
În apelul său, inculpatul a solicitat achitarea pentru fapta reţinută în sarcina sa, deoarece nu se face vinovat de săvârşirea ei.
În ceea ce priveşte apelul părţii responsabile civilmente, aceasta a solicitat să se dispună scoaterea sa din cauză şi introducerea în această calitate a S.C. A.R.A. S.A., sucursala Argeş, aceasta fiind societatea la care inculpatul era asigurat.
S-a mai solicitat înlăturarea obligării în solidar a părţii responsabile civilmente cu inculpatul la plata sumei de 11.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.E., urmând ca această sumă să fie suportată de inculpat în solidar cu S.C. A. S.A., sucursala Argeş.
Un alt motiv de apel s-a referit la greşita obligare a inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, solicitând ca acestea să fie suportate exclusiv de către inculpat.
Prin Decizia penală nr. 568 din 18 decembrie 2003, Tribunalul Argeş a admis apelul declarat de partea responsabilă civilmente, a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că s-a înlăturat dispoziţia obligării în solidar a părţii responsabile civilmente şi a inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 11.000.000 lei către partea civilă P.E.
De asemenea, s-a înlăturat dispoziţia obligării în solidar a asiguratorului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, urmând ca acestea să fie suportate exclusiv de inculpat.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P.N., criticând-o, în sensul că nu se face vinovat de producerea accidentului de circulaţie în care a fost implicat.
Prin Decizia penală nr. 98/ R din 2 martie 2004, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul declarat de inculpatul P.N.
S-a dispus casarea în parte a deciziei atacate şi a sentinţei penale nr. 334 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Costeşti, în sensul că au fost reduse despăgubirile civile la 6.000.000 lei şi daunele morale la 5.000.000 lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul de avocat din oficiu s-a dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P.N. solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de ucidere din culpă, deoarece nu este autorul ei.
Recursul declarat de inculpat este inadmisibil.
Admisibilitatea unei căi de atac ordinară presupune ca aceasta să fie prevăzută de lege şi să fie exercitată, în condiţiile legii, o singură dată.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., prevăd în mod expres şi limitativ hotărârile care pot fi supuse recursului.
Cum în cauză inculpatul a exercitat calea de atac a recursului, acesta nu mai putea să mai formuleze un al doilea recurs împotriva aceleiaşi hotărâri, intrată în puterea lucrului judecat.
În atare situaţie, recursul declarat în aceste condiţii este inadmisibil, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 98/ R din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2641/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2643/2004. Penal. Art.257 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
