ICCJ. Decizia nr. 2667/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2667/2004
Dosar nr. 338/2004
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 64 din 6 mai 2003 a Tribunalului Olt, inculpatul G.D. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) – art. 176 lit. a) C. pen. şi la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în total 27 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 11 ianuarie 2002, la zi.
S-a dispus obligarea inculpatului la despăgubiri civile în sumă de 120.000.000 lei către partea civilă T.M. şi în sumă de 3.373.882 lei cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti până la recuperarea integrală a prejudiciului către partea civilă Spitalul Judeţean Slatina.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 10.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 5 ianuarie 2002, în urma unui conflict avut cu mama sa, după ce aceasta a adormit, inculpatul a stropit-o cu diluant şi i-a dat foc.
Inculpatul a împrăştiat substanţe inflamabile (vopsea şi diluant) în locuinţă şi a incendiat-o, încuind uşa de acces a acesteia pentru a o împiedica pe victimă să o părăsească.
Cu toate acestea, victima G.I. a reuşit să iasă din casă şi să solicite ajutorul martorului Ţ.I., căruia i-a şi relatat cele întâmplate.
Incendiul a pus în pericol comunitatea şi a fost stins prin intervenţia pompierilor sosiţi la faţa locului, iar victima a fost internată în spital, unde a decedat pe data de 10 ianuarie 2002.
Din raportul de constatare medico-legală de autopsie nr. 12/ A din 1 martie 2002 întocmit de Serviciul judeţean de medicină legală Olt rezultă că moartea victimei G.I. în vârstă de 66 ani a fost violentă şi s-a datorat şocului postcombustional urmare a arsurilor de gradul II, III, IV pe 95% din suprafaţa corporală.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, proces-verbal de intervenţie, acte medico-legale, declaraţiile martorilor Ţ.I., Ţ.G., C.M., N.G., S.N., D.V., D.F., M.E., G.N., raport de expertiză grafică, declaraţiile inculpatului.
Acesta a recunoscut în timpul urmăririi penale faptele săvârşite, dar în cursul cercetării judecătoreşti a încercat să acrediteze ideea că nu este el autorul acestora, apărare ce a fost înlăturată ca nesinceră şi nefondată.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 582 din 11 decembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul individualizării netemeinice a pedepsei aplicate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul G.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, precum şi reducerea pedepsei aplicate.
Totodată, recurentul a invocat nulitatea încheierilor de şedinţă care sunt nesemnate de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi nulitatea hotărârii primei instanţe de judecată pronunţată în complet nelegal constituit.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 3, 14, 171, 18 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că, instanţele de judecată au reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, au stabilit în mod just vinovăţia inculpatului şi au dat încadrarea juridică legală şi temeinică faptelor săvârşite de acesta.
În faza urmăririi penale s-au administrat toate probele necesare şi utile cauzei, iar inculpatul G.D. şi-a manifestat regretul pentru faptele comise, nesolicitând probe în apărare.
Nici în faza de cercetare judecătorească inculpatul nu a solicitat administrarea de probe.
Martorii Ţ.I., Ţ.G. şi C.M. au stat de vorbă imediat după producerea faptei cu victima G.I. şi aceasta le-a relatat modul în care inculpatul a pătruns în domiciliul său, a stropit-o cu diluant şi i-a dat foc.
Faţă de concludenţa materialului probator administrat din care rezultă vinovăţia inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că criticile formulate privind greşita condamnare a inculpatului şi necesitatea completării materialului de urmărire penală sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse ca atare.
Cât priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta a fost just individualizat, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi cu asigurarea respectării scopului preventiv-coercitiv al acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Instanţele de judecată au apreciat în mod just pericolul social sporit al faptelor comise, împrejurările în care acestea au fost săvârşite şi urmările lor. Inculpatul şi-a ucis mama prin incendiere, supunând-o unor suferinţe fizice deosebite, i-a distrus locuinţa şi a periclitat siguranţa vecinilor prin focul provocat. Totodată, instanţele de judecată au avut în vedere lipsa antecedentelor penale, precum şi atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal.
Toate aceste elemente se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate care este de natură să asigure resocializarea inculpatului, astfel că nu se impune modificarea acestuia.
Curtea constată că hotărârea judecătorească a primei instanţe a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale privind compunerea completului de judecată, încheierile de şedinţă sunt semnate şi întocmite corespunzător, iar împrejurarea că un magistrat-judecător şi-a schimbat numele de familie nu afectează în nici un mod legalitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate, astfel că în cauză nu se constată existenţa vreunui caz de nulitate.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 11 ianuarie 2002 până la 18 mai 2004.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 582 din 11 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 11 ianuarie 2002până la 18 mai 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2666/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2668/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
