ICCJ. Decizia nr. 2652/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2652/2004
Dosar nr. 1607/2004
Şedinţa publică din 14 mai 2004
Asupra recursului penal de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 158 din 5 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul D.V. referitor la pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 242/1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a reţinut că, prin cererea sa, condamnatul D.V. a formulat contestaţie la executare potrivit art. 461 lit. d) C. proc. pen., referitor la pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 242/1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, invocând prevederile OG nr. 207/2000.
La cerere s-a ataşat mandatul de executare a acestei pedepse nr. 322/2000 şi sentinţa penală nr. 367 din 14 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 71/2003.
Din această hotărâre rezultă că petentul a mai formulat aceeaşi cerere, care formează obiectul dosarului nr. 71/2003 şi în care a fost pronunţată deja o sentinţă, respectiv sentinţa penală nr. 367/2003 prin care s-a respins contestaţia la executare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul care a solicitat admiterea contestaţiei la executare.
Prin Decizia penală nr. 154/ A din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 666/2004, s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de condamnatul D.V. împotriva sentinţei penale nr. 158 din 5 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, motivat de faptul că judecarea unei a doua contestaţii la executare cu acelaşi obiect nu este posibilă.
Condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea acesteia şi admiterea contestaţiei la executare.
Verificând actele şi lucrările dosarului, curtea consideră că Decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică, recursul declarat fiind nefondat.
În mod corect, instanţa de apel a considerat că judecarea unei a doua contestaţii la executare care are acelaşi obiect nu este legal posibilă, fiind susceptibilă de încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărârii judecătoreşti definitive.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea, va respinge recursul declarat de condamnatul D.V. ca fiind nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 154/ A din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2651/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2666/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
