ICCJ. Decizia nr. 2651/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2651/2004
Dosar nr. 822/2004
Şedinţa publică din 14 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1196 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de D.C. împotriva sentinţei penale nr. 572 din 18 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti prin care a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Apelul declarat de condamnat a fost, de asemenea, respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 49 din 27 ianuarie 2004.
Ambele instanţe au reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 15 C. pen., invocate de contestator.
Împotriva deciziei curţii de apel condamnatul a declarat recurs solicitând admiterea contestaţiei şi reducerea pedepsei de 11 ani închisoare ca urmare a modificării dispoziţiilor art. 146 C. pen., prin OUG nr. 207/2000 aprobată prin Legea nr. 456/2001.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 15 alin. (1) C. pen., invocat de condamnat în motivarea contestaţiei la executare, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară şi sunt îndeplinite toate celelalte condiţii prevăzute de acest text de lege, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei.
În cauza de faţă, se constată că D.C. a fost condamnat în anul 2002 la 11 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a), i) şi g) şi alin. ultim C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 75 lit. c) C. pen. Pedeapsa a fost stabilită în limitele prevăzute de lege la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Modificarea art. 146 C. pen., în sensul raportării definirii noţiunii de consecinţe deosebit de grave la o pagubă mai mare de 2 miliarde lei, a condus la modificarea implicită a conţinutului infracţiunii prevăzute de art. 208 şi art. 209 alin. ultim C. pen., iar nu şi a pedepsei prevăzute pentru această infracţiune, care a rămas între aceleaşi limite, de la 10 la 20 ani închisoare.
Ţinând deci, seama de aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen. şi de art. 15 alin. (1) C. pen., pentru a se putea admite contestaţia la executare formulată de condamnat.
În consecinţă, urmează să se respingă recursul declarat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 49 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2649/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2652/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
|---|
