ICCJ. Decizia nr. 2766/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2766/2004
Dosar nr. 1702/2004
Şedinţa publică din 21 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 din 20 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Olt, a fost condamnat inculpatul I.Şt. la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen. şi la 2 ani închisoare unor drepturi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din durata pedepsei închisorii, timpul măsurilor preventive cu începere de la 21 aprilie 2003.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuţit, corp delict.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Între inculpat şi fiul său, victima I.M., a existat o stare conflictuală determinată de faptul că inculpatul era consumator de băuturi alcoolice.
La data de 20 aprilie 2003, inculpatul a consumat băuturi alcoolice în cantităţi mari şi a declanşat un nou incident, reproşându-i fiului său (în vârstă de 19 ani) că nu realizează venituri. În acest context, inculpatul a luat un cuţit de pe un raft şi a încercat să-l lovească pe copil, încercare nereuşită, întrucât între cei doi a intervenit soţia agresorului care a prins lama cuţitului cu mâna stângă, împrejurare care a făcut să i se producă o leziune.
I.M. s-a ridicat de la masă a încercat să plece din apartament însă inculpatul a atacat-o pe soţia sa I.M., însă a intervenit victima în apărarea mamei sale.
Profitând de situaţia creată, martora I.M. a fugit, iar inculpatul l-a lovit pe fiul său cu cuţitul în coapsa stângă, cauzându-i o plagă înţepată cu secţionarea venei şi arterei femurale. În urma hemoragiei puternice victima a decedat după câteva minute.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, raportului de constatare medico-legală, depoziţiilor martorilor I.M., I.E., P.N., M.I. şi V.M., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 130 din 10 martie 2004, a respins apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul I.Şt., apeluri ce au vizat individualizarea pedepsei (parchetul solicitând majorarea sancţiunii, iar inculpatul reducerea acesteia).
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a reiterat motivul de apel, învederând că în raport de datele ce caracterizează persoana sa se impune reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
La stabilirea pedepsei instanţa de fond şi cea de apel au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social al faptei comise, cât şi persoana făptuitorului.
Pericolul social concret al infracţiunii rezidă în modalitatea în care s-a derulat activitatea infracţională, în faptul că inculpatul l-a atacat nu numai pe fiul său cu cuţitul ci şi pe soţia sa, iar urmările infracţiunii sunt ireproşabile.
Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale şi a regretat fapta comisă a fost avută în vedere de prima instanţă şi verificată de instanţa de control judiciar, motiv pentru care s-a şi aplicat o pedeapsă minimă prevăzută de textul sancţionator.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului conduc la concluzia că pedeapsa aplicată a fost bine individualizată şi drept consecinţă, recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.Şt. împotriva deciziei penale nr. 130 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 aprilie 2003 la 21 mai 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2765/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2767/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
