ICCJ. Decizia nr. 2767/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2767/2004
Dosar nr. 1299/2004
Şedinţa publică din 21 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 461 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul B.G. la o pedeapsă principală de 10 ani şi 2 luni închisoare şi la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), cu referire la art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, cu referire la art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost prelungită starea de arest a inculpatului B.G., iar, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa principală aplicată, durata executată de la 19 mai 2003, la zi.
S-a constatat că partea vătămată N.D. prin reprezentantul legal nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul B.G. a fost obligat la plata sumei de 1.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 300.000 lei onorariu de apărător din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B.G. locuieşte în comuna Matca, judeţul Galaţi, împreună cu partea vătămată N.D. în vârstă de 11 ani şi cu mama acesteia S.N.
Inculpatul obişnuia să consume băuturi alcoolice, iar relaţiile lui cu concubina S.N. s-au deteriorat cu timpul.
În luna august 2002, inculpatul a întreţinut în mai multe rânduri raporturi sexuale, prin violenţă şi ameninţare, cu partea vătămată N.D.
Înainte şi după consumarea raporturilor sexuale partea vătămată era ameninţată de inculpat să nu spună nimic în legătură cu cele întâmplate.
Partea vătămată a fost violată de inculpat de mai multe ori până când aceasta s-a hotărât să relateze mamei sale S.N., cele întâmplate, aceasta din urmă sesizând organele de poliţie.
Audiat în faţa instanţei, inculpatul B.G. a recunoscut că începând cu luna august 2002 a întreţinut mai multe raporturi sexuale cu minora N.D.
De asemenea, inculpatul a recunoscut că a ameninţat-o pe partea vătămată să nu spună nimic în legătură cu raporturile sexuale pe care le întreţinea cu acesta.
Partea vătămată în declaraţia dată, a precizat că locuia cu mama sa şi cu inculpatul în acelaşi imobil şi că a fost violată de inculpat de mai multe ori, acesta ameninţând-o cu moartea. Totodată, a menţionat că nu se constituie parte civilă în cauză.
Martora S.N. a precizat că inculpatul B.G. a întreţinut mai multe raporturi sexuale cu N.D. prin ameninţarea acesteia.
Prima instanţă a reţinut că vinovăţia inculpatului este dovedită şi cu declaraţia martorei T.C., audiată atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei.
Din declaraţiile inculpatului şi părţii vătămate, coroborate cu cele ale martorilor a rezultat că partea vătămată a fost constrânsă de mai multe ori să întreţină raporturi sexuale.
În drept, fapta inculpatului B.G. de a întreţine de mai multe ori, în perioada august 2002 - mai 2003, raporturi sexuale cu partea vătămată N.D., în vârstă de 11 ani, prin violenţă şi ameninţare, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), în referire la art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul prin apărător a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 C. pen., sau reţinerea de circumstanţe conform art. 74 şi art. 76 C. pen.
Prima instanţă a apreciat că cererile şi apărările inculpatului sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Raportul de constatare medico-legală a confirmat faptul că minora nu mai este virgină, deflorarea fiind mai veche de 7-10 zile, faţă de ziua examinării medicale.
Partea vătămată a indicat că raporturile sexuale erau realizate cu intromisiunea organului genital masculin.
În faza de urmărire penală şi la confruntarea cu partea vătămată, inculpatul a recunoscut că a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată.
În faţa instanţei, inculpatul a recunoscut acuzaţiile aduse, precizând că a întreţinut raporturi sexuale normale cu minora N.D., sub imperiul ameninţării acesteia.
În aceste condiţii, prima instanţă a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de corupţie sexuală. S-a apreciat, totodată, că nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, deoarece fapta comisă este extrem de gravă, cu consecinţe deosebite, pentru partea vătămată, care are vârsta de doar 11 ani.
Pe de altă parte, fapta inculpatului B.G. a avut consecinţe negative şi în comunitatea locală, stârnind indignare profundă.
Având în vedere sinceritatea inculpatului, faptul că a regretat mult cele întâmplate şi că nu este cunoscut cu antecedente penale, prima instanţă a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia se impunea a fi orientată către minimul special, prevăzut de lege.
Apelul declarat de inculpatul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 461 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Galaţi a fost respins, de către Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 40/ A din 29 ianuarie 2004.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, pentru greşita individualizare a pedepsei.
Recurentul a învederat că dintr-o serie de declaraţii ale martorilor şi altor persoane audiate în cauză, rezultă, fără dubii, că anterior comiterii faptei, a avut o conduită bună în comunitate şi, în general, în societate, încât pedeapsa aplicată, este prea aspră, necoresponzând criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Contrar susţinerilor recurentului, în speţă, instanţa a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În operaţiunea de individualizare a pedepsei, realizată de instanţa de fond au fost avute în vedere, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, toate elementele ce caracterizează comportamentul inculpatului, inclusiv cele la care se referă dispoziţiile art. 74 C. pen.
Pentru a putea beneficia de constatarea circumstanţelor atenuante, cu consecinţele adecvate, asupra pedepsei, nu este însă, suficient să invoci faptul că n-ai mai fost condamnat şi că în faţa organelor judiciare ai fost sincer, ci trebuie să probezi că infracţiunea comisă are caracter accidental, iar poziţia de regret şi de recunoaştere sinceră, contribuie cu ceva la clarificarea cauzei, în ansamblul său.
Or, în cazul inculpatului recurent, nu sunt întrunite aceste condiţii, inculpatul abuzând sexual, în mod repetat, pe partea vătămată, în vârstă de numai 11 ani, iar recunoaşterea şi regretul neavând mare semnificaţie, atâta timp cât fapta ce i se impută era dovedită, în mod evident, cu celelalte probe.
În raport cu cele arătate, recursul inculpatului apărând, ca nefondat, va trebui privit şi respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 mai 2003 la 21 mai 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2766/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2768/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
