ICCJ. Decizia nr. 2770/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2770/2004
Dosar nr. 1859/2004
Şedinţa publică din 21 mai 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1194 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul C.D.V. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) şi i) şi alin. (2) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocat beneficiul graţierii acordat în baza art. 1 din aceeaşi lege, cu privire la pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1869 din 2 septembrie 2002 a Judecătoriei Brăila şi s-a dispus executarea restului de un an, o lună şi 25 zile închisoare, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa rezultantă de 4 ani, 7 luni şi 25 zile închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a scăzut din pedeapsa închisorii aplicate durata reţinerii de 24 ore din data de 16 mai 2003 şi durata arestului preventiv începând cu 17 mai 2003 la zi.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că partea vătămată S.K.P. nu s-a constituit parte civilă, iar în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în folosul statului, a sumei de 2.700.000 lei, dobândită în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 12 mai 2003, în jurul orelor 19,00, în loc public şi prin efracţie, inculpatul a sustras din autoturismul părţii vătămate S.K.P., o geantă în care se aflau actele de identitate ale acesteia precum şi o sumă de bani.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 122/ A din 23 februarie 2004, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinţei.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a reiterat motivul de apel invocat, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Fapta comisă de inculpat, în condiţiile arătate, prezintă un pericol social ridicat, fapt apreciat de instanţa de fond şi verificat de instanţa de control judiciar.
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului pedepsei au fost avute în vedere şi datele ce caracterizează persoana făptuitorului care, deşi foarte tânăr, a comis anterior numeroase infracţiuni de acelaşi gen, fiind condamnat la diferite pedepse privative de libertate prin sentinţele penale nr. 366/2001 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, 789/2002 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi 847/2002 a aceleiaşi instanţe.
Deşi a beneficiat de clemenţă (inculpatului recunoscându-i-se circumstanţe atenuante prin sentinţele de condamnare pronunţate anterior, a fost liberat condiţionat de fiecare dată) acesta nu a tras concluziile ce se impun şi la câteva luni după punerea sa în libertate în urma aplicării Legii nr. 543/2002, a comis o nouă infracţiune de furt calificat, ceea ce demonstrează perseverenţă infracţională, împrejurare care impune aplicarea şi, implicit, executarea unei pedepse mai severe.
În raport de considerentele arătate, sancţionarea stabilită a fost bine individualizată, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.V. împotriva deciziei penale nr. 122/ A din 23 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 mai 2003 la 21 mai 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 277/2004. Penal. Art.175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2771/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
