ICCJ. Decizia nr. 2771/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2771/2004
Dosar nr. 1926/2004
Şedinţa publică din 21 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 23 septembrie 2003 Tribunalul Buzău, a condamnat pe inculpatul minor D.F.S. la pedepsele de 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, parte vătămată M.D., prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie împotriva părţii vătămate D.I., la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea aceleiaşi fapte, faţă de partea vătămată B.A., la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2) lit. a), c) şi e), prin schimbarea încadrării juridice, din două infracţiuni de tâlhărie şi o infracţiune de violare de domiciliu şi la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., pentru toate faptele, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în total, acesta executând pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-au aplicat prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut şi prelungit starea de arest a inculpatului şi s-a dedus durata reţinerii şi a arestării preventive, la zi, începând cu 22 noiembrie 2002.
Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi:
2. P.A.M. la trei pedepse de câte 4 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) (două fapte) şi respectiv, alin. (21) lit. a) şi e) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. şi la, pedeapsa de 154 zile închisoare, pentru infracţiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), c) şi e), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de violare de domiciliu, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), c) şi e), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 154 zile închisoare.
S-a dedus din pedeapsa de executat, perioada arestării preventive de la 7 februarie la 10 iulie 2003 şi s-a constatat că, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este executată.
S-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea aplicată inculpatului minor P.A.M. prin încheierea din 17 iunie 2003.
3. V.I.D. la pedepsele de 2 ani închisoare şi respectiv un an şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi e) şi respectiv, alin. (21) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., fapte concurente, urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
4. M.S.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 – art. 27, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 şi art. 76 lit. c), precum şi art. 80 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
5. P.T.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), c) şi e), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b), art. 75 şi art. 80 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., dintr-o infracţiune de violare de domiciliu [(art. 192 alin. (2) C. pen.)] şi o infracţiune de complicitate la tâlhărie, art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), c) şi e) C. pen.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
6. P.C., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de 2 ani şi 9 luni, atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
7. M.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm., art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie şi s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea de o zi, din data de 22 noiembrie 2002.
8. C.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-a constatat că această faptă este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 843 din 19 aprilie 2002 a Judecătoriei Buzău, definitivă, prin Decizia nr. 684 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului Buzău, precum şi cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 37 din 13 ianuarie 2003 a Judecătoriei Buzău, în care a fost contopită pedeapsa stabilită prin sentinţa penală nr. 843/2002 a Judecătoriei Buzău, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în două pedepse de câte 3 ani închisoare şi în baza art. 1 din Legea de graţiere nr. 543/2002 a constatat că pedepsele de 3 ani închisoare, aplicate prin cele două sentinţe penale, sunt graţiate condiţionat, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea de graţiere.
În rezolvarea laturii civile a cauzei, inculpaţii D.F.S., P.A.M. şi P.T.G., inculpatul minor D.F.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. şi inculpatul minor P.C., în solidar cu F.V. au fost obligaţi în solidar la 7.000.000 de lei despăgubiri civile, către partea vătămată I.S., constituită parte civilă, în cauză.
De asemenea, au mai fost obligaţi, în solidar, inculpaţii D.F.S. şi C.V., primul în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.607.070 de lei către S.N. R. Buzău.
Inculpaţii D.F.S., P.A.M. şi V.I.D., au mai fost obligaţi în solidar şi cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 6.772.004 de lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul de Urgenţă Ploieşti.
Inculpaţii P.T.G., D.F.S., P.A.M., au fost obligaţi, în solidar, şi cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 4.102.035 lei cheltuieli de spitalizare, către Spitalul Judeţean Buzău, cu dobânda legală aferentă.
S-a luat act că părţile vătămate D.I., B.A. şi M.D., nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.V., corpurile delicte, o cazma şi un baros, iar, în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-au confiscat de la inculpaţii D.F.S., P.A.M. şi V.I., câte 40.000 lei, reprezentând beneficiu obţinut prin săvârşirea infracţiunilor de la părţile vătămate D.I. şi B.A., care nu s-au constituit părţi civile în cauză şi în baza aceluiaşi text de lege, suma de 15.000 lei de la inculpatul M.G. şi 370.000 lei de la inculpatul M.G., întrucât părţile vătămate B.A. şi M.D. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Inculpaţii au mai fost obligaţi la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, inculpaţii minori D.P. şi V., în solidar cu părţile responsabile civilmente.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în baza probelor administrate, că, la data de 12 iulie 2004, la iniţiativa inculpatului D.F.S., acesta, împreună cu V.I.D. şi P.A.M., prin acte de violenţă, au deposedat-o pe partea vătămată D.I., ce se afla pe un drum, în comuna Săhăteni, de bunurile pe care aceasta le avea într-o geantă, castraveţi, roşii, pâine şi un cleşte, în urma agresiunii aceasta suferind leziuni ce au necesitat 70 – 80 de zile îngrijiri medicale. În noaptea de 20 noiembrie 2002, în timp ce inculpaţii P.A.M. şi M.D. au asigurat paza, inculpaţii D.F.S., P.A. şi P.T.G. au pătruns în camera în care dormea partea vătămată, ceilalţi doi inculpaţi asigurând paza, în faţa uşii. Pentru a determina pe partea vătămată să-i dea banii, inculpatul D.F.S. l-a lovit cu o cizmă în zona feţei cauzându-i un traumatism acut la ochi, care a dus la pierderea acestuia şi i-a sustras suma de 200.000 de lei. Partea vătămată a fost spitalizată, fiindu-i necesare 70 – 80 zile de îngrijiri medicale şi în urma agresiunii suferite a rămas cu infirmitate permanentă în ochiul stâng.
În noaptea de 21 noiembrie 2002, în timp ce partea vătămată M.D. era pe peronul Gării Săhăteni, inculpaţii D.F.S., P.A.M. şi M.G. asigurau paza, în timp ce inculpatul P.C. i-a sustras acesteia geanta cu mai multe bunuri personale. După sustragerea bunurilor, partea vătămată a încercat să le recupereze, însă inculpaţii D.F.S. şi M.G. au lovit-o pe aceasta, sustrăgându-i şi geaca şi pantalonii, timp în care P.A.M., a stat de pază. În urma leziunilor cauzate, partea vătămată M.D. a avut nevoie de 8 – 10 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Geaca şi pantofii sustraşi au fost ascunse de inculpatul P.A.M. într-o tufă din apropiere, iar în cursul urmăririi penale, bunurile sustrase au fost restituite părţii vătămate.
În continuare, prima instanţă a reţinut că la data de 2 mai 2002, inculpaţii D.F.S. şi C.V. s-au deplasat pe terenul aparţinând părţii civile S.N. R. Buzău. Aflat pe raza localităţii Săhăteni şi de la sistemul de irigaţii au sustras, prin dizlocare, trei hidranţi din fontă, care au fost ulterior valorificate la un centru de valorificare pentru materiale refolosibile din localitatea Săhăteni, cauzând un prejudiciu părţii civile, în sumă de 1.607.070 lei.
Apărarea inculpatului C.V., în sensul că hidranţii nu au fost dizlocaţi cu ajutorul unei casmale şi a unui baros, ci au fost găsiţi într-un şanţ, a fost înlăturată ca nesinceră, în declaraţia de la urmărire penală, acesta descriind modul în care a sustras hidranţii, declaraţie ce se coroborează şi cu aceea a inculpatului minor D.F.S., care a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi inculpaţii D.F.S., V.I.D., M.S.G. şi C.V., pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 120 din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, a fost admis apelul Parchetului, împotriva sentinţei care a fost desfiinţată, în parte, în latură penală, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.F.S., V.I.D., P.A.M. şi M.S.G. şi, în consecinţă:
1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului minor D.F.S., în pedepsele componente de 3 ani şi 8 luni închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare, 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) (două fapte), alin. (2) lit. a) şi e) şi, respectiv, alin. (21) lit. a), c) şi e) C. pen., toate cu aplicarea dispoziţiilor art. 99 şi urm. C. pen. şi 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni şi majorează fiecare pedeapsă cu câte un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de pedeapsă de 6 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus arestarea preventivă de la 22 noiembrie 2002, la zi.
2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului V.I.D. în pedepsele componente de 2 ani şi, respectiv, un an şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi e) şi, respectiv, alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., înlătură circumstanţele atenuante şi majorează fiecare pedeapsă, la câte 3 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
3. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 154 zile închisoare, aplicată inculpatului P.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, în elementele componente de câte 4 luni închisoare (pentru 3 fapte) şi 154 zile închisoare, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 99 şi urm. şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., înlătură circumstanţele atenuante şi îl condamnă pe inculpat, pentru fiecare infracţiune, la 4 pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
4. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului M.S.G., de la 2 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi art. 75 lit. c), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârii apelate.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.F.S., V.I.D., M.S.G. şi C.V.
A obligat pe apelanţii inculpaţi V.I.D. şi M.S.G. la plata a câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat iar pe inculpaţii D.F.S. şi C.V., la câte 1.000.000 lei, cu acelaşi titlu, din care 600.000 lei onorariu, pentru apărătorul desemnat din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat că este fondat numai apelul parchetului, pentru considerentele următoare:
Situaţia de fapt, împrejurările şi modalităţile concrete de comitere a infracţiunilor de tâlhărie, precum şi vinovăţia inculpaţilor au fost bine reţinute de instanţa de fond, fiind în concordanţă cu probele administrate în cauză şi recunoscute de inculpaţi, astfel că, încadrările juridice stabilite sunt corespunzătoare.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, Curtea constată că instanţa de fond nu a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de numărul mare al faptelor comise şi de perseverenţa infracţională a inculpaţilor care, constituiţi în grupuri de 3 - 4 persoane, au tâlhărit, pe timp de noapte, părţile vătămate, cauzându-le vătămări corporale grave, pentru vindecarea cărora au fost necesare 70 – 80 îngrijiri medicale, producându-se chiar infirmitate permanentă, cum este cazul părţii vătămate I.S., care şi-a pierdut ochiul stâng.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că inculpatul minor D.F.S. a fost iniţiatorul faptelor, fiind autor a patru infracţiuni de tâlhărie şi a unei infracţiuni de furt calificat ale sistemelor de irigaţie, modalitatea de concepere şi de săvârşire a faptelor relevând comportamentul agresiv de care a dat dovadă atât în noaptea de 20 noiembrie 2002, când, împreună cu inculpaţii P.A.M. şi P.T.G. au pătruns în curtea părţii vătămate I.S. şi, prin violenţă, constând în aplicarea mai multor lovituri cu o cizmă de cauciuc în zona feţei, urmare cărora acesta a rămas cu infirmitate permanentă, la ochiul stâng, i-a sustras bunuri şi bani cât şi în noaptea de 12 iulie 2002 când a lovit-o pe partea vătămată D.I. cu o şipcă din gard, în mod repetat, cu deosebire în zona capului şi, după ce aceasta, a căzut la pământ, a continuat să lovească cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni grave, pentru vindecarea cărora au fost necesare 70 – 80 zile de îngrijiri medicale aflate la dosar.
Drept urmare, instanţa de fond nu a făcut o justă apreciere a gravităţii faptelor comise atunci când a aplicat o pedeapsă orientată către minimul special, motiv pentru care critica parchetului este întemeiată, astfel că, faţă de acesta, după descontopirea pedepsei şi, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se va aplica inculpatului, pedeapsa cea mai grea.
Şi pedepsele aplicate inculpaţilor minori V.I.D. şi P.A.M. nu răspund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât, cuantumul acestora este mult prea mic, în raport de perseverenţa infracţională de care a dat dovadă cel de-al doilea inculpat, care a participat în calitate de complice la săvârşirea a patru infracţiuni de tâlhărie şi, ţinând seama de modalitatea de comitere a faptelor, curtea consideră că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante astfel că, sub acest aspect este întemeiată critica parchetului în ceea ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi, motiv pentru care se va înlătura prevederile art. 74 C. pen. şi după descontopirea pedepselor rezultante se va majora fiecare sancţiune la minimul special, urmând ca după recontopirea pedepselor inculpaţii să execute pedepsele cele mai mari.
De altfel, pedeapsa rezultantă de 154 de zile închisoare aplicată inculpatului P.A.M. este cu mult disproporţionată faţă de pedeapsa aplicată autorului faptelor, respectiv inculpatului D.F.S., deşi conform art. 27 C. pen., complicele se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
Din succesiunea faptelor, curtea constată că aceasta a avut o contribuţie importantă la săvârşirea celor patru infracţiuni de tâlhărie, întrucât i-a dat siguranţa făptuitorului să comită faptele, asigurându-i paza şi fără contribuţia sa exista posibilitatea să nu se comită un număr atât de mare de tâlhării.
De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.S.G. se constată că nu s-a ţinut seama de circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pedeapsa aplicată acestuia, de 2 ani închisoare, este excesiv de blândă, în raport de gravitatea faptei comise, de împrejurarea că legiuitorul a prevăzut pentru această faptă, pedeapsa minimă de 7 ani închisoare, acordându-se o eficienţă nejustificat de mare circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa, motiv pentru care, curtea va majora sancţiunea la un cuantum corespunzător, de natură să asigure realizarea scopului preventiv – educativ, al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte critica parchetului referitoare la pedeapsa aplicată inculpatului C.V., în sensul că este prea mare, deoarece acesta a comis o singură infracţiune de furt calificat, Curtea consideră că nu se justifică pentru că frecvenţa componentelor sistemelor de irigaţii, a cunoscut o amploare deosebită şi legiuitorul a prevăzut pedepse mai ferme pentru stoparea acestui fenomen iar, în prezent, inculpatul este arestat în altă cauză, pentru fapte asemănătoare.
În consecinţă, pedeapsa aplicată acestuia fiind orientată la minimul special prevăzut de lege, 4 ani închisoare, este just individualizată şi nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante, cu excepţia reducerii pedepselor.
În raport de cele arătate, apelul parchetului fiind întemeiat, va fi admis în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.F.S., P.A.M., V.I.D. şi M.S.G., desfiinţându-se, în parte, hotărârea apelată, în sensul majorării pedepselor şi înlăturării circumstanţelor atenuante, faţă de inculpaţii P.A.M. şi V.I.D.
Critica parchetului privind aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării sumelor obţinute de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunii este neîntemeiată, instanţa de fond, în mod corect, a confiscat câte 40.000 de lei, de la inculpaţii D.F.S., P.A.M. şi V.I.D. şi 15.000 de lei, de la inculpatul M.G., întrucât partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză şi sumele dobândite nu servesc la despăgubirea acesteia.
Apelurile declarate de inculpaţii D.F.S., V.I.D., M.S.G. şi C.V. privesc netemeinicia hotărârii, în sensul că pedepsele aplicate, ca întindere, sunt prea mari în raport de circumstanţele reale şi personale, critică neîntemeiată potrivit considerentelor arătate, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor fiind foarte grave.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri, inculpaţii D.F.S., M.S.G. şi P.A.M.
Recurenţii, în demersurile lor, au solicitat admiterea acestora, casarea hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Recursurile sunt nefondate.
În admiterea recursului parchetului şi desfiinţarea parţială a sentinţei apelate, instanţa de control judiciar a demonstrat, punctual, temeinicia criticilor primite, încât, hotărârea pronunţată în apel este temeinică şi legală, nefiind motive temeinice, pentru a se reveni la hotărârea primei instanţe.
Aşa stând lucrurile, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de inculpaţii D.S.F., M.S.G. şi P.A.M., împotriva deciziei penale atacate, ca nefondate şi a le respinge, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului D.F.S., timpul reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor, pentru apărările din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.F.S., M.S.G. şi P.A.M. împotriva deciziei penale nr. 120 din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.F.S., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 22 noiembrie 2002 la 21 mai 2004.
Obligă pe recurentul inculpat M.S.G. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpaţii minori D.F.S. şi P.A.M. să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, în solidar cu părţile responsabile civilmente.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2770/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2774/2004. Penal → |
|---|
