ICCJ. Decizia nr. 2777/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2777/2004
Dosar nr. 1742/2004
Şedinţa publică din 21 mai 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 22 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 42/2003 a Tribunalului Ialomiţa, cerere formulată de condamnatul S.C.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Petentul condamnat S.C. a solicitat în baza dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii de 6 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 42 din 19 februarie 2003 a Tribunalului Ialomiţa, în dosarul nr. 1027/2002, invocând consecinţe grave pentru familia sa.
În cauză a fost solicitată, admisă şi efectuată ancheta socială la adresa indicată de condamnat, din comuna Petrăchioaia, judeţul Ilfov.
Ancheta socială a fost efectuată de Primăria Petrăchioaia şi depusă la dosar cu adresa nr. 3724/2004 din al cărui conţinut rezultă următoarele:
S.M., mama condamnatului, locuieşte împreună cu fiica sa S.A. într-o locuinţă proprietate personală compusă din două camere. Locuinţa este lipsită complet de mobilier şi de alte obiecte de uz. Nu are lumină electrică, iar încălzirea locuinţei se face cu lemne.
Despre bugetul familiei se constată că S.M. nu este încadrată în vreun loc de muncă şi nici fiica acesteia. Pentru câştigarea existenţei practica diverse munci ocazionale pe la diverşi cetăţeni. Nu au în proprietate terenuri agricole, nici animale sau păsări.
Solicitând de la medicul de familie relaţii despre starea sănătăţii sus-numitelor, acesta a precizat că nu se află în evidenţa sa cu boli degenerative.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că situaţia expusă şi constatată în raportul de anchetă socială nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nerezultând elementele care să ducă la consecinţe grave pentru familia condamnatului.
Astfel fiind, tribunalul a constatat că cererea condamnatului S.C. este nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel condamnatul S.C. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii sale, arătând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 126 A /2004 Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, acest apel.
Condamnatul a formulat recurs împotriva celor două hotărâri, solicitând casarea lor şi pe fond admiterea cererii de întreruperea executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Condamnatul S.C. este arestat, cu începere de la 9 octombrie 2002, în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie. Cererea de întreruperea executării pedepsei a fost formulată de condamnat la data de 9 septembrie 2003, în aceeaşi zi în care a rămas definitivă hotărârea prin care i s-a aplicat pedeapsa privativă de libertate. Motivul invocat de condamnat, acela de a i se da posibilitatea să i se repare casa, nu constituie o împrejurare specială care ar avea consecinţe grave pentru familia sa, în sensul dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată la domiciliul său, locuinţa condamnatului nu necesită reparaţie, ci dotări cu mobilier şi obiecte de uz casnic, de care este complect lipsită. Or, la data arestării sale, condamnatul nu realizează venituri, neavând ocupaţie, astfel că obţinerea unor venituri, imediat după întreruperea executării pedepsei, este puţin probabilă, în asemenea măsură încât să asigure atât întreţinerea familiei, cât şi achiziţionarea unor materiale de construcţie ca şi plata manoperei aferente executării lucrărilor.
Justificat, cele două instanţe au apreciat că cererea de întreruperea executării pedepsei, formulată de S.C. este nefondată, aşa încât hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice.
Recursul declarat împotriva respectivelor hotărâri urmează a fi respins, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 126/ A din 23 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2776/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2779/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
