ICCJ. Decizia nr. 2774/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2774/2004
Dosar nr. 1769/2002
Şedinţa publică din 21 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 365 din 16 mai 2001, pronunţată de Tribunalul Timiş au fost condamnaţi inculpaţii:
1) V.R. prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., în art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare. În baza art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 4 ani şi 8 luni închisoare.
Totodată, în temeiul art. 26, raportat la art. 282 alin. (1) şi art. 282 alin. (2) C. pen., inculpatul V.R. a mai fost condamnat la două pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, în cea mai grea de 4 ani şi 8 luni, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, în final inculpatul urmând a executa 5 ani închisoare.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunile prevăzute de art. 281 alin. (1) şi art. 282 alin. (2) C. pen. (pct. 1).
2) V.M.L. la pedepsele:
- 4 ani şi 8 luni închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen.;
- 3 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 282 alin. (1) C. pen., art. 282 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) din acelaşi cod;
- 3 ani închisoare, în baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare, în final inculpatul V.M.L. urmând a executa 5 ani şi 6 luni închisoare. A fost aplicată inculpatului şi pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunile prevăzute de art. 282 alin. (1) şi art. 282 alin. (2) C. pen.
3) D.M.N. la pedepsele de câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen.)], art. 282 alin. (1) şi art. 282 alin. (2) ambele cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi la 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.
A fost dedusă perioada arestării preventive de la 14 martie 2000 la 11 august 2000, pentru inculpaţii V.R. şi V.M.L., şi de la 14 martie 2000 la 9 iunie 2000 pentru inculpatul D.M.N.
Sub aspectul laturii civile prima instanţă l-a obligat pe V.R. să plătească părţii civile SC Z. SA Timişoara suma de 1.300.199.806 lei despăgubiri civile, pe cei trei inculpaţi în solidar la plata sumei de 1.522.500.000 lei cu acelaşi titlu, iar pe V.M.L. la 20.900.918 lei despăgubiri civile către partea civilă SC F. SA Cluj şi la 32.196.895 lei către partea civilă SC G.P. SRL Bucureşti.
A fost anulată fila C.E.C. – K 00200155538 şi au fost anulate înscrisurile declarate false, şi anume contractul de vânzare cumpărare din 22 iulie 1999, factura nr. 2210438 emisă de SC Z. SA Timişoara şi avizele nr. 11477395 - 1147397; 1147399; 1147405; 1147406 şi 1147409.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 24 mai 1999, inculpatul V.R. în calitate de reprezentant al SC K.C. SRL Timişoara şi SC Z. SA Timişoara, respectiv R., sucursala Timişoara, s-a încheiat o convenţie, prin care inculpatul urma să cumpere zahăr, iar banii să-i depună direct în contul R., în vederea acoperirii datoriilor pe care SC Z. le avea la R.
În baza facturii din 25 mai 1999, SC Z. Timişoara a livrat inculpatului cantitatea de 95.300 kg zahăr, în valoare de 511.192.536 lei.
În vederea efectuării plăţii, inculpatul a procedat la falsificarea unui bilet la ordin consemnând că la data de 8 iunie 1999, fără protest, va plăti suma. După semnarea şi ştampilarea acestui bilet la ordin, inculpatul V.R. l-a pus în circulaţie.
La scadenţă, în data de 9 iunie 1999, partea vătămată a introdus biletul la ordin în bancă, încă a fost refuzat la plată, deoarece nu exista disponibil în cont.
Această cantitate de zahăr a fost vândută mai departe de inculpat la SC S. SRL şi la SC C. SRL cu preţul de 500.972.260 lei.
La data de 13 iulie 1999, inculpatul V.R. a solicitat efectuarea unei ştampile, cu impresiunea S.C. A.K.T. SRL Bucureşti, ştampila fiind ridicată a doua zi şi predată de către inculpaţii V., unor persoane neidentificate, care au procedat la falsificarea unui bilet la ordin, trecând emitent şi beneficiar două firme fantomă, contul, deschis la B.C.R., filiala Bucureştii Noi.
Mai mult, pentru a fi credibil, s-a procedat şi la falsificarea rubricii „avalizat" şi s-a consemnat că B.C.R., filiala Bucureştii Noi garantează că la scadenţă (6 august 1999) indiferent de disponibilul existent în contul SC D.P., va onora biletul la ordin, plătind celui care-l prezintă suma de 600.000.000 lei.
Având ştampila şi biletul la ordin astfel falsificate, inculpaţii V. l-au determinat şi ajutat pe inculpatul D.M.N. să se prezinte la SC Z. sub identitatea de M., administrator la S.C. A.K.T. SRL. La data de 22 iulie 1999, inculpatul D.M.N. a încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru cantitatea de 75.662 kg zahăr, prezentând biletul la ordin falsificat, pe care l-a semnat şi a aplicat ştampila, predându-l directorului unităţii spre punere în executare.
În zilele următoare, în baza avizelor de însoţire a mărfurilor, inculpatul D.M.N., în aceeaşi calitate mincinoasă a ridicat de la SC Z. cele 75 tine zahăr, predându-le inculpaţilor V.
După ce au intrat în posesia zahărului, inculpaţii V. l-au vândut la diferite persoane juridice (SC I.C. SRL Arad şi SC D. SRL Timişoara), încasând preţul.
După efectuarea operaţiunilor arătate, la data de 6 august 1999, biletul la ordin a fost introdus la plată, însă a fost refuzat deoarece emitentul nu figura în evidenţele B.C.R., iar semnătura şi ştampila erau false.
În continuarea activităţii infracţionale, la data de 13 septembrie 1999, inculpatul V.R. ajutat de fratele său V.M.L., a achiziţionat de la SC F. SA Cluj mai multe mărfuri în valoare de 20.900.918 lei, întocmind facturile nr. 8768832 şi nr. 8768833. În vederea plăţii produselor, inculpatul V.M. a emis un titlu la ordin falsificat, care introdus ulterior la plată, a fost refuzat de bancă pentru lipsa de disponibil.
S-a mai reţinut că la data de 14 septembrie 1999, inculpatul V.M.L. a cumpărat de la SC G.P. SRL Depozit Timişoara produse în valoare de 51.196.895 lei cu facturile nr. 4555327 şi nr. 4555328 pentru plata cărora a emis fila C.E.C. seria K 00 200155538, prin care s-a obligat ca la data de 6 octombrie 1999 să vireze contravaloarea mărfurilor. La data menţionată, partea vătămată a introdus fila C.E.C. în bancă, însă i-a fost refuzată din lipsa disponibilului.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza actelor de sesizare formulate de părţile vătămate, proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, rapoartelor de cercetare tehnico-ştiinţifică, verificărilor bancare, depoziţiilor celor 21 de martori audiaţi, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 75/ A din 25 februarie 2002, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, a desfiinţat sentinţa penală în latura penală şi a aplicat pentru fiecare infracţiune prevăzută de art. 282 alin. (1) şi art. 282 alin. (2) C. pen., comise de inculpaţii V.M.L. şi V.R. şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe o durată de 3 ani.
De asemenea, s-a aplicat pentru fiecare infracţiune prevederile art. 281 alin. (1) şi art. 282 alin. (2) C. pen., comise de inculpatul D.M.N. şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
A fost anulat biletul la ordin emis în data de 16 iulie 1999 de către SC D.P. SRL.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse apelurile formulate de inculpaţii D.M.N., V.M.L. şi V.R.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpaţii V.M.L. şi V.R.
Prin recursul parchetului, aşa cum a fost precizat oral de procurorul de şedinţă s-a criticat hotărârea pronunţată pentru nelegalitate învederându-se că nu au fost aplicate corect pedepsele complimentare celor trei inculpaţi şi că instanţele au omis să comunice hotărârea la Registrul Comerţului.
Inculpatul V.M.L. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunile comise în dauna părţii vătămate SC Z. Timişoara SA şi SC F. SA Cluj, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice (parte vătămată SC F. SA Cluj) în art. 103 din Legea nr. 53/1934. Referitor la infracţiunea de înşelăciune (pct. 4 din rechizitoriu) prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (4) C. pen. (parte vătămată SC G.P. SRL) inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., sau schimbarea încadrării juridice în art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Prin ultimul motiv de recurs invocat, inculpatul V.M.L. a solicitat reindividualizarea pedepselor şi suspendarea condiţionată a executării sancţiunii.
Inculpatul V.R. a solicitat, de asemenea, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, în subsidiar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) din acelaşi cod.
De asemenea, inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea comisă în dauna părţii vătămate SC F. SA Cluj. În subsidiar, inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice în art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 şi reindividualizarea pedepselor.
Recursul parchetului este fondat, însă pentru motivele ce se vor arăta în continuare, iar recursurile formulate de inculpaţi vor fi respinse.
Aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei penale nr. 365 din 16 mai 2001 a Tribunalului Timiş, inculpatului V.R., după stabilirea pedepselor, i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, inculpatului V.M.L. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, iar inculpatului D.M.N. interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
Curtea de Apel Timişoara a desfiinţat sentinţa atacată, în partea referitoare la aplicarea pedepsei complimentare şi a aplicat prevederile art. 64 lit. a) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru fiecare infracţiune prevăzută de art. 282 alin. (1) şi art. 282 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul V.R., art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru coinculpatul V.M.L., pentru fiecare infracţiune prevăzută de art. 282 alin. (1) şi art. 282 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru fiecare infracţiune prevăzută de art. 282 alin. (1) şi art. 282 alin. (2) C. pen., comisă de inculpatul D.M.N.
Or, instanţa de apel a omis să aplice pedeapsa complimentară a interzicerii şi a drepturilor prevăzute la lit. b) şi c) C. pen., referitor la inculpatul V.R., drepturile prevăzute de lit. a) şi c) din acelaşi cod, cu privire la inculpatul V.M.L., iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.M.N. în mod nelegal nu s-a dispus şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
Faptele comise de inculpaţi, impuneau reţinerea nu numai a uneia dintre pedepsele complimentare ci şi a acelora care au legătură cu profesia exercitată.
În consecinţă, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara va fi admis şi se vor aplica dispoziţiile art. 64 lit. b) şi c) C. pen., pentru toţi inculpaţii.
Pe de altă parte hotărârile pronunţate sunt greşite şi pentru faptul că nu au fost comunicate la Registrul Comerţului.
Cu privire la recursurile formulate de inculpaţi se reţine că acestea nu sunt fondate.
Motivele de recurs invocate sunt apărări pe care inculpaţii le-au ridicat şi la instanţa de fond, acestea fiind analizate pe larg în considerentele sentinţei.
Astfel, prima instanţă a coroborat depoziţiile martorilor P.P., A.P., G.C., S.G., R.M., T.G., C.P., N.M., C.M., M.C., S.L., D.M. cu nota de constatare a D.G.F.P.C.F.S. Timiş (act de control din care rezultă că nu există documente justificative pentru încasări), precum şi cu rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică (din care rezultă că inculpatul V.R. a emis comanda pentru ştampila SC G.P. SRL, ştampilă ce s-a regăsit pe titlul la ordin pe care inculpaţii V. l-au predat coinculpatului D.M.N., iar facturile fiscale nr. 1108701 din 2 august 1999, 7281265 din 31 iulie 1999 şi 169703 din 23 iulie 1999 au fost scrise de aceeaşi inculpaţi).
Situaţia de fapt reţinută pe baza acestor probe a fost verificată şi de instanţa de apel care a confirmat-o şi în raport de care a menţinut încadrările juridice.
În consecinţă, faptele comise de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost condamnaţi, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 75/ A din 25 februarie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpaţii V.M.L., V.R. şi D.M.N.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 365 din 16 mai 2001 a Tribunalului Timiş, numai cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. b) şi c) C. pen., pentru inculpaţii V.M.L., V.R. şi D.M.N.
Aplică şi dispoziţiile art. 64 lit. b) şi c) C. pen., pentru cei trei inculpaţi.
Se va comunica hotărârea la registrul comerţului pentru efectuarea înregistrărilor.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.M.L. şi V.R. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurenţii inculpaţi să plătească statului sumele de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2771/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2776/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
