ICCJ. Decizia nr. 278/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 278/2004
Dosar nr. 3254/2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 24 februarie 2003 a Tribunalului Sibiu au fost condamnaţi inculpaţii:
1. Ş.A. la:
- 7 ani şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- 4 ani şi 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa 8 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de 539 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1083/1999 a Judecătoriei Sibiu, rest contopit în pedeapsa de 8 ani şi 2 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final inculpatul Ş.A. având de executat 8 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi.
2. N.G. la:
- 7 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 8 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de 300 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 698/2000 a Judecătoriei Sibiu, rest contopit în pedeapsa de 8 ani şi 2 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final inculpatul N.G. urmând a executa 8 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 8 octombrie 2002 pentru inculpatul Ş.A. şi de la 9 octombrie 2002 pentru inculpatul N.G.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească suma de 356.817 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Judeţean Sibiu şi suma de 50 milioane lei cu titlu de daune morale părţii civile R.L.J.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 7 octombrie 2002, orele 23,45, inculpaţii au angajat taxiul, condus de partea vătămată R.L.J.
La solicitarea celor doi inculpaţi, partea vătămată i-a transportat la diverse adrese din municipiul Sibiu, iar în final au dirijat taxiul pe una din străzile întunecate din cartierul Guşteriţa unde inculpaţii au supus-o pe partea vătămată unor violenţe deosebit de periculoase pentru viaţa victimei, cu scopul de a-i fura autoturismul, banii şi bunurile personale.
Iniţial, inculpaţii i-au solicitat părţii vătămate banii din încasări şi un inel, aplicându-i amândoi lovituri cu pumnii şi ameninţând-o cu moartea.
Cum partea vătămată a refuzat să dea curs cererii, cei doi inculpaţi au strâns-o de gât, i-au secţionat piramida nazală cu un brici şi au intenţionat să-i secţioneze şi gâtul cu acelaşi obiect tăietor, acţiune nefinalizată, întrucât victima şi-a proptit bărbia în umăr acoperind zona vizată de agresori, briciul secţionând regiunea mandibulei, mentonieră şi faţa externă a buzei inferioare, drepte.
Prin întrebuinţarea violenţelor descrise, inculpaţii i-au luat părţii vătămate portmoneul cu actele de identitate şi suma de 980.000 lei, telefonul mobil şi inelul tip ghiul.
Actele de violenţă au fost întrerupte numai la apariţia unui autoturism condus de martorul D.H.A., moment folosit de partea vătămată care a reuşit să iasă din autoturism şi să se refugieze într-o locuinţă din apropiere.
Pentru a nu fi surprinşi, inculpaţii şi-au însuşit şi autoturismul părţii vătămate cu care s-au deplasat de la locul comiterii infracţiunii şi l-au abandonat, după ce i-au distrus firma de taxi şi componentele staţiei de emisie recepţie.
În aceeaşi noapte, inculpaţii au dus bunurile furate la domiciliul inculpatului Ş.A., încredinţând spre păstrare telefonul mobil încărcătorul acestuia şi inelul, martorei O.M., căreia nu i-au comunicat provenienţa bunurilor.
Ulterior, bunurile menţionate au fost găsite la domiciliul inculpatului şi restituite părţii vătămate.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părţii vătămate, procesului-verbal de cercetare la locul săvârşirii infracţiunii, proceselor-verbale de prezentare pentru recunoaştere a inculpaţilor, procesului-verbal de percheziţie domiciliară, certificatului medico-legal nr. I/a/1196 din 8 octombrie 2002, eliberat de Serviciul Clinic Judeţean de Medicină Legală Sibiu, depoziţiilor martorilor O.M., H.C.T., D.H.A., Ş.Z. şi S.I., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia penală nr. 237/ A din 15 iulie 2003 a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a desfiinţat sentinţa atacată sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate şi a majorat sancţiunile aplicate celor doi inculpaţi pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav la câte 9 ani închisoare şi la câte 7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie, pedepse la care s-au aplicat sporuri de pedeapsă.
Totodată, au fost aplicate dispoziţiile art. 61 C. pen., dispunându-se în temeiul art. 33 lit. a) şi b) C. pen., executarea pedepsei cea mai grea de câte 10 ani şi 4 luni închisoare fiecare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse apelurile formulate de inculpaţi, apeluri ce au vizat individualizarea pedepselor, iar inculpatul Ş.A. a vizat şi nelegalitatea hotărârii sub aspectul vinovăţiei sale în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Împotriva acestei decizii inculpaţii au declarat recurs prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., în art. 182 C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
În cauză a fost stabilită în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, iar încadrarea juridică dată faptelor comise este cea stabilită atât de prima instanţă, cât şi de cea de control judiciar.
Pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) (aşa cum au solicitat inculpaţii, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale suferite de partea vătămată: 8-9 zile, conform actului medico-legal) este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpaţii să fi acţionat cu praeterintenţie.
În vederea delimitării infracţiunii de vătămare corporală gravă de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce şi terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistenţe medicale calificate şi de urgenţă punea în primejdie viaţa victimei.
În speţă, supunerea victimei unor acte de violenţă (lovirea repetată cu pumnii, în principal în zona capului, strângerea ei de gât) secţionarea regiunii nazale cu un brici şi încercarea secţionării gâtului cu acelaşi instrument vulnerant, încercare nefinalizată datorită abilităţii manifestate de victimă în apărare şi intervenţiei martorului D.H.A. constituie activităţi care prin însăşi materialitatea lor vădesc că autorii au prevăzut rezultatul letal al acţiunilor desfăşurate şi l-au acceptat în mod conştient, considerente pentru care fapta comisă întruneşte elementele tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, iar nu infracţiunea de vătămare corporală gravă.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, Curtea constată că instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a aplicat sancţiuni de natură să asigure realizarea scopului pedepsei.
Pe lângă pericolul social grav al infracţiunilor comise (pericol ce rezidă în modul în care au fost concepute, realizate şi finalizate faptele, în mobilul comiterii acestora şi mai ales consecinţele infracţiunilor) la dozarea pedepselor s-au avut în vedere şi profilul moral al inculpaţilor.
Sub acest aspect este de relevat faptul că ambii inculpaţi au avut o poziţie nesinceră pe parcursul procesului penal, încercând să inducă în eroare organele de urmărire penală şi instanţa şi ambii inculpaţi sunt recidivişti în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen.
Aşa cum rezultă din fişele de cazier ale inculpaţilor, Ş.A. a suferit încă din perioada minoratului condamnări pentru infracţiuni de furt calificat, precum şi pentru o infracţiune de loviri cauzatoare de moarte, iar după împlinirea vârstei de 18 ani a comis alte infracţiuni de furt calificat şi o infracţiune de lovire, iar inculpatul N.G. a fost condamnat pentru multiple infracţiuni de furt calificat, precum şi pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptelor şi făptuitorilor evidenţiază periculozitatea sporită a celor doi inculpaţi, periculozitate just apreciată de instanţa de apel.
În raport de considerentele expuse recursurile declarate nu sunt fondate şi urmează a fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.G. şi Ş.A. împotriva deciziei penale nr. 237/ A din 15 iulie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 8 octombrie 2002 la 16 ianuarie 2004, pentru Ş.A. şi de la 9 octombrie 2002 la 16 ianuarie 2004, pentru N.G.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2779/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2780/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
