ICCJ. Decizia nr. 2779/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2779/2004
Dosar nr. 1967/2004
Şedinţa publică din 21 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea din 19 februarie 2002, petiţionarul M.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor M.G., preşedintele Tribunalului Gorj şi C.I., expert tehnic la Biroul de expertiză al Judecătoriei Gorj, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu, prin rezoluţia din 10 iunie 2002, dispusă în dosarul nr. 905/P/2002, a confirmat propunerea organelor de cercetare penală, de a nu se începe urmărirea penală faţă de C.I., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., reţinându-se că acesta nu a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă pentru că a întocmit o expertiză tehnică concordantă cu situaţia reală de la faţa locului.
În baza aceleiaşi dispoziţii legale s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul M.G., considerându-se că fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nu există, partea vătămată, nemulţumită de hotărârea pronunţată în civil, având la dispoziţie căile de atac prevăzute de lege.
Petiţionarul a formulat plângere împotriva soluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu, care prin rezoluţia nr. 2285/II/2002 din 23 iulie 2002, a fost respinsă, ca neîntemeiată, întrucât soluţia s-a bazat pe documentele existente în dosarul nr. 4489/2001 al Tribunalului Gorj, pe menţiunile existente în registrele agricole şi pe măsurătorile efectuate în teren, cu participarea părţilor.
Plângerile petentului au fost respinse apoi, pe rând, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova (rezoluţia nr. 5739/II/2 din 15 noiembrie 2002 ) şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie (rezoluţia nr. 2315/525 din 1 august 2003 şi 21 august 2003), cu motivarea să soluţia adoptată este legală şi temeinică, neexistând temei legal pentru infirmarea acesteia.
Petiţionarul, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., a formulat plângere la Curtea de Apel Craiova, care la 3 septembrie 2003 a înaintat-o spre soluţionare Curţii Supreme de Justiţie, faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (1) pct. 1 lit. f) C. proc. pen., întrucât judecătorul vizat avea gradul de judecător de curte de apel.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin sentinţa penală nr. 116 din 18 noiembrie 2003, pronunţată în dosar nr. 4330/2003, a admis plângerea şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Craiova. Această declinare a avut în vedere dispoziţiile art. 281 lit. b) C. proc. pen., întrucât la data săvârşirii faptei sesizate, G.M. avea calitatea de preşedinte al Tribunalului Gorj.
La 19 februarie 2004, petentul a reiterat plângerea solicitând desfiinţarea rezoluţiei nr. 805/P/2002 privind pe făptuitorii M.G. şi C.I., ataşarea dosarului nr. 117/2004 al Tribunalului Gorj şi conexarea la dosarul de faţă, iar în final, trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru începerea urmăririi penale împotriva celor doi făptuitori.
Prin sentinţa penală nr. 4738 din 21 octombrie 2003, Tribunalul Tg. Jiu a admis contestaţia petiţionarului M.A., s-a anulat rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu şi s-a dispus completarea cercetărilor cu privire la aspectele invocate de petiţionar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu, care a fost admis, prin Decizia penală nr. 123 din 2 februarie 2004, a Tribunalului Gorj, care a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
După declinarea competenţei de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea Curţii de Apel Craiova, aceasta din urmă, prin Decizia penală nr. 19 din 17 martie 2004, a respins plângerea petentului M.A., obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiţionarul, care a solicitat admiterea plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la procuror.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, se constată că acesta este nefondat şi urmează să fie respins.
Verificând actele şi lucrările dosarului se reţine că judecătorul M.G. a făcut parte din completul care a soluţionat dosarul nr. 4489/2001, prin Decizia civilă nr. 2865/ A din 29 octombrie 2001, fără a se fi demonstrat că această hotărâre a fost adoptată cu încălcarea unor dispoziţii legale.
Petiţionarul recurent a solicitat condamnarea expertului C.I., pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, întrucât expertiza întocmită de acesta a dus la pronunţarea unei hotărâri civile eronate.
Din actele dosarului rezultă că expertiza tehnică a fost conformă cu situaţia reală constatată la faţa locului.
Motivele invocate de petiţionar, cu privire la magistratul M.G., nu sunt de natură penală, întrucât exista posibilitatea de a ataca cu recurs Decizia civilă, fără ca în prezent să se cunoască soluţia definitivă, în această cauză civilă.
Pentru aceste considerente se constată că nu există motive pentru trimiterea dosarului în vederea redeschiderii urmăririi penale în cauză şi în consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul petentului M.A., să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.A. împotriva sentinţei penale nr. 19 din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2777/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 278/2004. Penal → |
|---|
