ICCJ. Decizia nr. 2806/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2806/2004
Dosar nr. 1808/2004
Şedinţa publică din 25 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 60 din 20 ianuarie 2004, în baza art. 2 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul M.F. la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din acelaşi cod.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 1 iulie 2003, la zi.
Inculpatul a fost obligat la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că la data de 1 iulie 2003, organele de poliţie din cadrul Brigăzii pentru Combaterea Consumului de Droguri, Prostituţiei şi Proxenetismului – sector 2, aflate în misiune ordonată pe str. Berechet, în faţa Spitalului Emilia Irza, în jurul orelor 13,15, au observat o persoană de sex masculin care, după ce a vorbit la telefonul public cu o persoană necunoscută, s-a întâlnit cu alte două persoane (identificate ulterior ca fiind învinuitul N.A. şi martorul C.I.). Aceştia au fost imobilizaţi de organele de poliţie în momentul în care martorul C.I. a scos mai multe bancnote de 100.000 lei pe care urma să i le dea inculpatului M.F., în schimbul a două doze de heroină.
În urma percheziţiei corporale efectuate asupra lor, s-au găsit la inculpatul M.F., în manşeta pantalonilor, 6 punguţe din material plastic tip „bilă" care conţineau o substanţă de culoare brun maronie şi care, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 177671 din 1 iulie 2003, întocmit de Laboratorul de Analize Fizico-Chimice Droguri, s-a dovedit a fi heroină în cantitate totală de 0,308 grame, drog de mare risc.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, susţinând că pe parcursul procesului penal a dovedit sinceritate, şi-a recunoscut vinovăţia, nu este cunoscut cu antecedente penale, are un nivel redus de instrucţie care nu-i permite conştientizarea pericolului social al infracţiunii, astfel că se pot reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei, în cauză, fiind incidente şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penal nr. 174 din 10 martie 2004, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată, în pedepsele componente.
A redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, de la 2 ani închisoare, la 6 luni închisoare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi ale art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod.
A dedus din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei de la 1 iulie 2003, la 10 martie 2004 şi a menţinut arestarea preventivă.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a apreciat ca întemeiată critica referitoare la nereţinerea beneficiului prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege, reţinută în sarcina inculpatului constatând că din actele dosarului rezultă existenţa cerinţelor acestui text de lege.
De asemenea, instanţa de apel a apreciat că, faţă de circumstanţele reale ale faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului, care a recunoscut comiterea infracţiunilor, cantitatea de heroină găsită asupra sa este mică – 0,308 grame, a ajutat prin informaţiile oferite la depistarea altui traficant de droguri, este lipsit de antecedente penale, este în vârstă de 23 de ani, se justifică reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepselor aplicate pentru ambele infracţiuni comise de el, sub minimul special prevăzut de lege.
Nemulţumit şi de această din urmă hotărâre, în termenul legal, inculpatul M.F. a declarat recurs, reiterând criticile invocate şi în apel şi anume, greşita individualizare a pedepsei, solicitând să se acorde o mai mare eficienţă juridică circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa şi reducerea pedepsei aplicate.
Examinând hotărârea atacată, în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, la dozarea şi individualizarea pedepsei, instanţa de apel a considerat pericolul social concret al faptelor comise, împrejurările în care s-au săvârşit, urmările acestora, precum şi persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, care a adoptat o atitudine sinceră în cursul procesului penal, de recunoaştere a faptelor comise şi a furnizat organelor penale informaţii pentru identificarea altui traficant de droguri, elemente ce au fost reţinut ca circumstanţe atenuante şi prin acordarea şi a beneficiului prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000, li s-a dat eficienţă prin reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
În atare condiţii se constată că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe care inculpatul o are de executat îşi găseşte raţiunea şi ea trebuie considerată ca fiind corespunzătoare şi pe măsura faptelor comise şi nu se impune a fi redusă.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F., va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2003, la 25 mai 2004 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 174 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 iulie 2003, la 25 mai 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2741/2004. Penal. 211 al.2. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2810/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs → |
|---|
