ICCJ. Decizia nr. 2813/2004. Penal. Art.248, 215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2813/2004
Dosar nr. 5578/2003
Şedinţa publică din 25 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din actele dosarului, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, prin rechizitoriul din 1 iunie 2000, trimite în judecată pe inculpata M.I., pentru infracţiunile de:
a) abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1), art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
b) înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) şi a art. 33 şi art. 34 din acelaşi cod.
Actul de învinuire reţine că, în perioada aprilie – octombrie 1999, inculpata, electromecanic, lucrând la masa de verificare urbană din cadrul R. – Constanţa, a contactat, în mod fraudulos, cu instrumente specifice liniile telefonice, un număr de 259 abonaţi, persoane fizice, la societăţi comerciale care aveau servicii cu valoare adăugată, astfel că R. factura abonaţii prin prezentarea unei situaţii nereale: respectivii abonaţi au fost prejudiciaţi cu suma totală de 366.497.800 lei reprezentând contravaloarea unor servicii neefectuate, dar plătite.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 199 din 27 aprilie 2001, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1), art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246, raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, pentru care a condamnat-o pe inculpată la un an de închisoare, cu aplicarea şi a art. 71 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpata a fost achitată pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen.
Inculpata a fost obligată să plătească 114.902.000 lei părţii civile S.N.T. R. S.A. şi 5.000.000 lei onorar pentru expertiză.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpata au declarat apel.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 276 din 18 octombrie 2001, admite apelurile, desfiinţează sentinţa şi trimite cauza, primei instanţa, pentru rejudecare.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 31 din 22 ianuarie 2002, în baza art. 333 C. proc. pen., restituie cauza procurorului, pentru completarea urmăririi penale.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi partea civilă au declarat apel.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 259 din 30 aprilie 2002, a admis apelul, a casat sentinţa şi a dispus rejudecarea cauzei.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 225 din 8 aprilie 2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat-o pe inculpată pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În conformitate cu art. 334 C. proc. pen., instanţa a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (1), raportat la art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246, raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care a condamnat-o la un an de închisoare, cu aplicarea art. 71 din acelaşi cod.
Din durata pedepsei a fost dedusă detenţia preventivă a inculpatei, de la 31 mai 2000 până la 31 mai 2001.
Inculpata a fost obligată să plătească 114.902.000 lei despăgubiri părţii civile R. S.A. Constanţa.
De asemenea, inculpata a fost obligată la 8.000.000 lei cheltuieli judiciare statului şi 5.000.000 lei onorar de expertiză.
Au fost respinse, ca nefondate, pretenţiile civile formulate de părţile civile M.Şt., B.N., S.N., T.V., T.V., Şt.D., C.M., C.C., B.L., B.G., G.H., I.C., N.I., N.G., N.E., B.T., A.I. şi C.G.
S-a constatat că A.A., C.C., P.G., N.V., G.P. şi S.C. R.U. S.R.L. Constanţa nu şi-au precizat cuantumul pretenţiilor civile.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de cheltuieli judiciare formulate de partea vătămată M.C. şi partea civilă M.Şt.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă a declarat apel, motivând că:
a) nelegal, instanţa a achitat-o pe inculpată pentru infracţiunea de înşelăciune, deşi ea a indus în eroare abonaţii telefonici respectivi;
b) prejudiciul cauzat de inculpată este de 365.586.800 lei, nu de 114.902.000, cum, greşit, reţine instanţa;
c) greşit au fost respinse unele cereri de despăgubiri, ale abonaţilor.
Împotriva aceleiaşi sentinţe, declară apel şi S.N.T.C. R. S.A. – Constanţa, care motivează că, nelegal şi netemeinic, este introdusă în cauză în calitate de responsabilă civilmente şi obligată la despăgubiri civile în solidar cu inculpata.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 345/ P din 24 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă S.N.T.C. R. S.A. Constanţa şi a obligat-o pe apelantă la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin aceeaşi decizie, instanţa a admis apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa atacată şi, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., ambele, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, în infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care a condamnat pe inculpată la un an de închisoare.
Instanţa a înlăturat aplicarea în cauză a art. 11 şi art. 10 alin. (1) C. proc. pen.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a motivat că:
a) prejudiciul cauzat de inculpată este în sumă de 366.497.800 lei;
b) pentru suma de 114.902.000 lei, acţiunea civilă a fost exercitată de S.N. R. S.A. Constanţa, prin substituire, întrucât abonaţii, conectaţi în condiţiile arătate, au fost creditaţi de către societate, cu sumele reprezentând contravaloarea convorbirilor;
c) inculpata nu avea o legătură directă cu abonaţii, iar funcţia sa, de electromecanic, nu poate fi asimilată cu aceea de funcţionar;
d) impulsurile telefonice, consumate, ilegal, prin intervenţia inculpatei constituie o energie cu valoare economică, deoarece suportul acestora este curentul electric, iar valoarea este sporită prin comunicarea de la distanţă, a mesajelor.
e) ca atare, fapta inculpatei, de a deconecta liniile telefonice ale abonaţilor şi de a le conecta la societăţile comerciale, care aveau servicii cu valoare adăugată, pentru a asculta programele puse la dispoziţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt;
f) acţiunea civilă a procesului penal a fost rezolvată cu respectarea prevederilor art. 998 C civ.;
g) corect au fost respinse cererile de despăgubiri civile formulate de T.V. şi T.V., care nu pot beneficia de daune materiale în cazul infracţiunii de furt.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă, partea civilă R. S.A. Constanţa şi inculpata.
Parchetul susţine că:
a) faptei săvârşite de inculpată i s-a dat o încadrare juridică greşită;
b) inculpata trebuia obligată la plata despăgubirilor civile nominalizate în hotărârea instanţei de fond.
R. S.A. – Constanţa nu-şi motivează recursul.
Inculpata cere achitarea de orice penalitate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Recursul parchetului este întemeiat.
Instanţa de apel a reţinut corect situaţia, de fapt, pe care, însă, a încadrat-o greşit în art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în loc să o încadreze în art. 208 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În adevăr, potrivit art. 208 alin. (1) C. pen., luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, constituie infracţiunea de furt.
Potrivit art. 208 alin. (2) C. pen., se consideră bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economică.
Ca atare, energia electrică şi electromagnetică, transmise prin fir, fără de care telefonul nu poate funcţiona, constituie energie cu valoare economică, în accepţiunea prevederilor art. 208 alin. (2) C. pen.
Impulsurile electromagnetice pot constitui obiect material al infracţiunii de furt, deoarece sunt susceptibile de captare şi folosire de către om.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., curtea va admite recursul parchetului şi va casa Decizia atacată, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În baza art. 334 C. proc. pen., curtea va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpată, din infracţiunea de furt, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în aceea prevăzută de art. 208 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, texte de lege în baza cărora o va condamna pe inculpată.
La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere cuantumul prejudiciului cauzat de inculpată, modalităţile prin care a produs acest prejudiciu, antecedentele făptuitoarei şi comportarea ei procesuală.
În baza Legii nr. 543/2002, se va constata că pedeapsa aplicată inculpatei este graţiată, în întregime şi condiţionat.
Aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), va fi înlăturată.
Se va constata că inculpata a executat, din pedeapsa aplicată, perioada cuprinsă între 31 mai 2000 şi 31 mai 2001.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de partea civilă R. S.A. Constanţa va fi respins, ca nefondat, în ceea ce o priveşte, prin Decizia atacată, cauza soluţionându-se, legal şi temeinic.
Inculpata recunoaşte, constant, că a săvârşit faptele pentru care este condamnată, recunoaşteri care se coroborează cu:
a) plângerea penală a R.;
b) notele de constatare întocmite de S.R.I., U.M. 0764 Constanţa;
c) calculul prejudiciului cauzat prin infracţiune;
d) nota de constatare tehnică, întocmită de R.;
e) adresa nr. 2753 din 4 mai 2000, prin care R. – Constanţa comunică veniturile realizate de societăţile comerciale în discuţie, prin accesarea frauduloasă a Serviciilor cu Valoare Adăugată;
g) declaraţiile martorilor Şt.N., N.I. şi I.G.;
h) facturile fiscale privind pe abonaţii V.E., N.A., Şt.A. şi L.C.;
i) declaraţiile inculpatei;
j) declaraţiile date de inculpată şi de martori în faţa instanţei de judecată;
k) rapoartele de expertiză care atestă prejudiciul cauzat prin infracţiune.
Este nefondată, deci, cererea inculpatei, de a fi achitată de orice penalitate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., texte de lege care se referă la situaţia în care fapta nu a fost săvârşită de inculpat.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatei va fi respins, ca nefondat.
Recurenta parte civilă şi inculpata – recurentă va fi obligată la cheltuieli judiciare statului, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 345 din 24 octombrie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpata M.I.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea de furt, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în aceea prevăzută de art. 208 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi în baza acestor din urmă texte de lege, condamnă pe inculpată la 4 ani închisoare.
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 543/2002 constată graţiată în întregime şi condiţionat pedeapsa aplicată inculpatei.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege, referitoare la revocarea beneficiului graţierii condiţionate.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi ale art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Constată că inculpata a executat din pedeapsa aplicată, perioada cuprinsă între 31 mai 2000 – 31 mai 2001.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă R. S.A. Constanţa şi de inculpata M.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurenta parte civilă la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpată, la plata cu acelaşi titlu a sumei de 1.600.000 lei din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2812/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2816/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
