ICCJ. Decizia nr. 2812/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2812/2004
Dosar nr. 5191/2003
Şedinţa publică din 25 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 100 din 29 mai 2003, Tribunalul Maramureş a condamnat pe inculpatul R.M.R. la 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod şi la 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
Pe latură civilă, în temeiul art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.C. F.C. S.A. Baia-Mare, societate în faliment, suma de 61.920.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea facturilor nr. 130301 din 14 aprilie 1999 şi nr. 130302 din 21 aprilie 1999.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Începând cu anul 1998, inculpatul, administrator al A.F. Roman Remeţi şi, totodată, conducător auto, a prestat servicii de transport pentru S.C. F.C. S.A. Baia-Mare, astfel el intrând în relaţii de cooperare cu reprezentanţii respectivei societăţi.
Prevalându-se de acest fapt, inculpatul, la datele de 14 şi 16 aprilie 1999, a ridicat de la punctul de lucru F. – Arad, aparţinător de beneficiar, cantitatea de 34,6 mc. frize de fag, în valoare de 110.644.160 lei, asigurându-l pe I.P., responsabil al acelui punct, că le va transporta cumpărătorului S.C. V. S.R.L. Vişeu de Sus.
În realitate, inculpatul, dorind să valorifice în interesul său materialul lemnos, în avizele de însoţire, la rubrica „beneficiar", a înscris societatea amintită, iar în facturile nr. 130301 şi nr. 130302, la rubrica „furnizor", a înscris A.F. Roman Remeţi, iar ca beneficiar a înscris S.C. P. S.A. – Sighetu Marmaţiei.
Această din urmă societate a acceptat materialul lemnos numai în cantitate de 3,77 mc., inculpatul vânzând restul cantităţii unor persoane fizice.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, deci, şi a vinovăţiei sale pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa, şi, în subsidiar, greşita încadrare juridică a faptei.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 226 din 9 octombrie 2003 a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa numai cu privire la latura civilă şi l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile S.C. F.C. S.A. Baia-Mare, suma de 55.123.200 lei despăgubiri civile.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., respectiv faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică, în opinia recurentului aceasta fiind infracţiune de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen. Totodată, a cerut încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. f) din acelaşi cod, lipsind plângerea prealabilă a părţii vătămate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 213 C. pen., infracţiunea de abuz de încredere constă din însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept.
Inculpatul, în calitate de conducător auto prestator de servicii pentru S.C. F.C. S.A. Baia-Mare, prezentându-se la punctul de lucru al acestei societăţi pentru a încărca şi transporta material lemnos, actul de însoţire fiind întocmit pentru beneficiarul real al produsului, a insuflat reprezentantului acelui punct de lucru, ideea că va aduce marfa la cumpărător, el, în realitate, prin întocmirea de facturi nereale, a indus în eroare furnizorul, fără această inducere în eroare el neputând intra în posesia de fapt a materialului lemnos, a săvârşit deci infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. Prin această modalitate infracţională, inculpatul şi-a însuşit pentru sine valoarea lemnului vândut unor persoane fizice. Partea vătămată nu a predat inculpatului cantitatea de frize de fag pentru ca acesta, la rândul său să o păstreze sau să o restituie, ci i-a predat-o pentru a o transporta unui beneficiar contractual.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M.R. împotriva deciziei penale nr. 226 din 9 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2810/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2813/2004. Penal. Art.248, 215 alin.2 c.pen.... → |
|---|
