ICCJ. Decizia nr. 288/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 288/2004
Dosar nr. 3589/2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 216 din 4 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul B.M., zis „R." în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 14 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 7 ani închisoare (M.E.P.I. nr. 845/2000 emis de Tribunalul Bucureşti) şi a contopit restul rămas neexecutat de 968 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat pedeapsa de 14 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 7 ani închisoare şi a contopit restul neexecutat de 968 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 7 ani închisoare şi a contopit restul neexecutat de 968 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul va avea de executat pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus durata arestării preventive a inculpatului de la 6 noiembrie 2002 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 1,15 grame heroină rămasă în urma efectuării analizelor de laborator.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat suma de 750.000 lei dobândită prin valorificarea drogurilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că la 6 noiembrie 2002 colaboratorul „L." a cumpărat de la inculpatul B.M., aflat la domiciliul său din str. Anghel Dogaru, o doză de heroină cu suma de 250.000 lei, doză pe care a predat-o investigatorului sub acoperire „A." confirmând cu această ocazie că în imobil există şi alte doze de heroină pe care inculpatul le deţinea pentru a le vinde.
În urma percheziţiei imobiliare efectuată de organele de poliţie la imobilul de la adresa mai sus menţionată, la care inculpatul locuia fără forme legale, au fost depistate 25 de punguţe cu heroină, în greutate de 1,35 gr. şi o seringă hipodermică.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu al I.G.P. – D.G.C.C.O. Brigada Antidrog; procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „A."; procesul verbal de „percheziţie domiciliară"; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţific nr. 116.109/1 din 7 noiembrie 2002 şi 116.109 din 11 noiembrie 2002 întocmite de Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P. prin care s-a stabilit că doza cumpărată de colaboratorul „L." şi cele 25 punguţe descoperite în locuinţa inculpatului B.M. conţin heroină; declaraţiile învinuitului B.N.; declaraţiile martorei asistente G.V. şi declaraţia martorei B.T.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut doar săvârşirea infracţiunii de consum de droguri, atitudine procesuală menţinută şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru restul de pedeapsă greşit calculat (968 zile în loc de 964 zile) şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu privire la suma de 750.000 lei şi inculpatul B.M. solicitând în principal, desfiinţarea sentinţei pentru greşita condamnare, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse sub minimul special.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 387 din 23 iulie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva sentinţei penale nr. 216 din 4 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A desfiinţat parţial sentinţa şi, în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 7 ani închisoare şi a contopit restul rămas neexecutat de 964 zile închisoare, cu fiecare pedeapsă aplicată prin prezenta, inculpatul având de executat următoarele pedepse: 14 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 14 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat suma de 250.000 lei, obţinută din vânzarea unei doze de heroină.
În baza art. 169 C. proc. pen., a restituit inculpatului suma de 750.000 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.M.
A computat prevenţia inculpatului de la 6 noiembrie 2002 la 23 iulie 2003.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a prelungit arestarea preventivă a acestuia pe 30 zile, de la 24 iulie 2003 la 22 august 2003.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.M. solicitând, în principal achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, el fiind numai consumator de droguri, motivând că drogurile găsite asupra sa erau pentru consum propriu, şi în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Examinând Decizia atacată, în baza lucrărilor şi a materialului probator din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au stabilit o corectă situaţie de fapt şi au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpat, evaluând detaliat probatoriile administrate.
Contrar declaraţiilor de nerecunoaştere a inculpatului, învinuitul B.N. a declarat că fiind consumator de heroină, avea cunoştinţă că inculpatul se ocupa cu punerea în vânzare a acestui drog, cumpărând de mai multe ori de la el doze de heroină.
Această declaraţie se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu procesul – verbal de prindere în flagrant.
Mai mult, inculpatul nu a reuşit să producă probe împotriva probatoriilor administrate în cauză, declaraţia martorei B.T. (sora inculpatului) fiind nu numai subiectivă, dar şi contradictorie, instanţa evaluând-o corespunzător.
Astfel fiind, corect s-a stabilit că sunt probe indubitabile din care rezultă că inculpatul este autorul faptelor care i se reţin în cauză.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, de asemenea, ambele instanţe au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de multitudinea faptelor comise de inculpat, de gradul de pericol social deosebit de sporit, precum şi de persoana inculpatului, recidivist şi fără ocupaţie.
Faţă de considerentele arătate, şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 6 noiembrie 2002 la 16 ianuarie 2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 387 din 23 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 noiembrie 2002 la 16 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2854/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2882/2004. Penal. Art.208, 209 alin.1 c.pen.... → |
|---|
