ICCJ. Decizia nr. 284/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.284/2004
Dosar nr. 3229/2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39 din 20 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul B.C. la:
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta expusă la pct. 4 din rechizitoriu);
- 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta de la pct. 3 din rechizitoriu);
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta expusă la pct. 2 din rechizitoriu);
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta de la pct. 1 din rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani şi 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei privative.
A menţinut starea de arest şi a dedus perioada reţinerii şi arestării de la 14 martie 2002 la zi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
A luat act că părţile vătămate A.A.M. şi S.M.R. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumelor de câte 1.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către părţile civile P.C.C. şi C.A.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, a reţinut, în fapt, următoarele:
La 7 martie 2002, inculpatul a ameninţat şi smuls de la gâtul părţii vătămate A.A.M., aflată pe stradă, un lănţişor de aur de 7,3 grame, restituit ulterior păgubaşei.
În seara aceleiaşi zile, inculpatul a smuls de la gâtul părţii civile C.A.M. un telefon celular, după ce în prealabil o ameninţase cu un cuţit.
La 8 martie 2002, în jurul orei 12,00, inculpatul a smuls de la gâtul părţii vătămate S.M.R. (pe care îl ameninţase în prealabil cu bătaia) un telefon celular, restituit ulterior păgubaşului.
La 11 martie 2002, în jurul orei 23,00, inculpatul a sustras, de pe palierul scării unui imobil, diverse obiecte în valoare de 1.000.000 lei, pe care partea civilă P.C.C. se pregătea să le ducă în apartament.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, dovada de remitere a bunurilor sustrase, contractul de amanet, proces-verbal de recunoaştere a bunurilor, proces - verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto aferente, proces-verbal de confruntare, proces-verbal de recunoaştere după album foto, declaraţiile martorilor audiaţi în speţă: C.M.G., V.C.M., M.C.I., I.C., P.C.M., A.G., A.C., A.M., A.L., P.L.Ş., O.C., coroborate cu declaraţiile inculpatului.
În faza procesuală a cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul, care a recunoscut şi regretat faptele penale reţinute în sarcina sa.
Tot în această fază au mai fost audiaţi părţile vătămate S.M.R. şi A.A.M., care nu s-au constituit părţi civile în procesul penal întrucât prejudiciile infracţionale cauzate au fost recuperate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul şi inculpatul B.C.
În apelul Ministerului Public s-a susţinut că:
- aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în privinţa infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi e) C. pen., a fost nelegală deoarece de la data săvârşirii faptei şi până la judecată nu a intervenit nici o modificare a textului incriminator;
- cele două tâlhării din 7 martie 2002 au fost săvârşite în împrejurarea agravantă, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., pentru că inculpatul le-a ameninţat pe victime cu un briceag;
- pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi nu a fost aplicată alături de pedeapsa principală stabilită, pentru vreuna din infracţiunile concurente;
- instanţa de fond a omis confiscarea specială a sumelor de 700.000 lei şi 500.000 lei obţinute de inculpat prin valorificarea bunurilor sustrase de la părţile vătămate A.A.M. şi S.M.R.;
- partea civilă C.A.M. a solicitat 2.000.000 lei despăgubiri şi nu 1.000.000 lei cât i-a acordat prima instanţă.
În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 278 din 21 mai 2003 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul B.C., a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi rejudecând cauza:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani pe lângă fiecare din cele două pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată integral pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită pentru art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele negraţiate în pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut starea de arest şi a dedus prevenţia de la 14 martie 2002, la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumelor de 500.000 lei şi 700.000 lei şi l-a obligat pe inculpat la plata acestora.
A obligat pe inculpat la 2.000.000 lei despăgubiri către partea civilă C.A.M., în loc de 1.000.000 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru greşita individualizare a pedepsei rezultante aplicată inculpatului, considerând că faţă de multitudinea infracţiunilor şi de modalitatea de săvârşire a acestora se impune majorarea pedepsei aplicate şi inculpatul B.C. sub aspectul reindividualizării pedepsei, solicitând redozarea acesteia.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în baza lucrărilor şi a materialului probator din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că la stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţele au luat în considerare şi au apreciat, în mod judicios criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv numărul infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă în care au fost comise, gradul de pericol social şi pedeapsa prevăzută de lege, precum şi de poziţia procesuală a inculpatului, care a recunoscut şi regretat faptele, astfel încât, cuantumul pedepselor, orientate spre minimul special, corespunde dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Înalta Curte urmează a le respinge, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 14 martie 2002, la 16 ianuarie 2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul B.C., împotriva deciziei penale nr. 278 din 21 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 martie 2002, la 16 ianuarie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 280/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2851/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
