ICCJ. Decizia nr. 2886/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2886/2004
Dosar nr. 4625 /2003
Şedinţa publică din 27 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 11 februarie 2003, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul C.N. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
A fost făcută aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unei sume de bani şi inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Până la ieşirea sa la pensie, 1 decembrie 1999, inculpatul C.N. a ocupat unele funcţii de conducere, fiind cunoscut în localitatea Motru ca o persoană influentă.
În anul 1986, el a ajutat o persoană (denunţătoarea) să-şi angajeze un fiu şi o fiică.
În cursul lunii iunie 2001 au fost reluate discuţiile cu care ocazie denunţătoarea şi-a manifestat dorinţa să-şi angajeze un alt fiu.
Creându-i acelei persoane, convingerea că are cunoştinţe în sectorul minerit din Motru de care va uza pentru angajare, i-a solicitat acesteia o sumă de bani, şi diverse produse agroalimentare.
El a justificat această cerere prin faptul că pentru angajare este nevoie să se obţină o viză de reşedinţă în localitatea Motru, motiv pentru care va trebui să „recompenseze" pe funcţionarii de la serviciul de evidenţă informaţională şi pe cei care-l vor ajuta la angajarea în muncă şi pentru a inspira încredere a făcut unele demersuri la evidenţa informatizată Motru, obţinând pentru cel ce vroia să obţină servici o viză de reşedinţă în acea localitate.
În urma discuţiilor purtate, în toamna anului 2001, inculpatul a primit suma de 8.000.000 lei şi diverse produse agroalimentare, însumând în total 15.000.000 lei.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin Decizia nr. 386 din 18 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Împotriva acestor soluţii, inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul, invocând motivele scrise depuse la dosar, a susţinut că hotărârile nu sunt legale, întrucât în mod greşit instanţele l-au condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen.
Sub acest aspect, a menţionat că datorită modului de organizare, conducătorii subunităţilor miniere nu aveau atribuţii de a angaja personal, astfel încât chiar dacă inculpatul ar fi pretins şi primit foloase materiale pentru a influenţa angajarea vreunei persoane, acest fapt (angajarea) nu era un act ce intra în atribuţiile de servici ale celor influenţaţi. Ca atare nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen., apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal achitarea inculpatului în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, apărătorul a cerut aplicarea art. 81 sau 861 C. pen., deoarece inculpatul este în vârstă, nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă, iar starea sănătăţii sale este precară.
Recursul este fondat numai sub aspectul individualizării pedepsei în ceea ce priveşte modul ei de executare.
Analizând hotărârile pronunţate se constată că ele sune legale, instanţele stabilind starea de fapt pe baza probelor ce au fost complet administrate şi corect interpretate.
Susţinerea apărătorului că faptei comisă de către inculpat îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, nu este întemeiată şi bine au procedat instanţele respingând-o.
Astfel, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., este necesar să se precizeze actul pentru a cărei îndeplinire urmează să se exercite influenţa traficantului, neavând relevanţă dacă a fost sau nu indicată persoana ce urmează să fie influenţată.
Potrivit legii, este necesar ca influenţa reală sau presupusă de care se prevalează autorul să se refere la un act ce intră în atribuţiile de serviciu ale persoanei respective, iar cea căreia i se promite efectuarea intervenţiei să aibă un interes real.
Ca atare, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar, printre altele, ca influenţa de care se prevalează făptuitorul să se refere la un funcţionar ale cărui atribuţii sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a pretenţiilor celui care solicită intervenţia. Nu este necesar ca făptuitorul să aibă în exclusivitate asemenea atribuţii, întrucât această cerinţă ar excede prevederilor art. 257 C. pen., ci este suficient ca el să aibă numai anumite sarcini concrete de executare în domeniul respectiv.
În speţă, inculpatul a pretins bani şi foloase materiale pentru a facilita angajarea unei persoane într-o mină din raza oraşului Motru şi pentru a fi credibil a obţinut o viză de luare în spaţiul său deoarece a comunicat denunţătorului că angajarea se face numai celor care locuiesc în acel oraş.
Din modul cum a acţionat, la care se adaugă şi împrejurarea că a pretins o sumă de bani pentru întocmirea fişei medicale cerându-i şi actele necesare întocmirii dosarului de personal, inculpatul a creat certitudinea că poate contribui la încadrarea persoanei respective într-o mină.
Convingerea că inculpatul are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu a fost întărită şi de faptul că în anul 1986 acesta l-a angajat pe un alt membru al familiei denunţătoarei în schimbul unei sume de bani, promiţându-i şi unui cumnat al unei martore că-l va angaja tot într-o întreprindere minieră.
Ca atare, fapta comisă de către inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen.
Hotărârea nu este temeinică în ceeace priveşte individualizarea pedepsei sub aspectul modului ei de executare.
Aşa cum a fost stabilită, pedeapsa aplicată nu reflectă corect gradul de pericol social al făptuitorului.
Astfel, inculpatul este în vârstă, infractor primar, a recunoscut şi regretat comiterea faptei şi atât el cât şi soţia sa sunt bolnavi, aşa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar şi toate aceste date constituiau suficiente temeiuri pentru ca instanţele să-şi formeze convingerea că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia.
Neprocedând în acest mod, recursul urmează să fie admis, hotărârile să fie casate şi să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei în temeiul dispoziţiilor art. 81 şi art. 82 C. pen., pe un termen de încercare de 4 ani.
Urmează să se facă aplicarea şi a art. 359 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 386 din 18 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 34 din 11 februarie 2003 a Tribunalului Gorj numai cu privire la individualizarea pedepsei sub aspectul modului de executare.
În temeiul dispoziţiilor art. 81 şi art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilind termen de încercare de 4 ani.
Potrivit art. 359 C. proc. pen., atrage inculpatului asupra consecinţelor ce decurg din nerespectarea dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 286/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2889/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
