ICCJ. Decizia nr. 2889/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2889/2004
Dosar nr. 828/2004
Şedinţa publică din 27 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 369/ D din 7 octombrie 2003, Tribunalul Bacău, secţia penală, a condamnat pe inculpaţii C.C. şi M.C. la câte 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a constatat recuperat prejudiciul produs părţii civile S.N.P. P. S.A., sucursala P. Moineşti, prin restituire.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în data de 21 august 2001, inculpaţii au sustras din Parcul Burcioaia aparţinând S.N.P. P. S.A., în scopul valorificării, cantitatea de 7,1 tone produs petrolier, în valoare de 67.856.530 lei.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanţa de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, poziţia procesuală contradictorie faţă de împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, pericolul social concret al faptei dedus din împrejurările comiterii acesteia şi urmările produse, apreciind că o pedeapsă orientată spre minimul special al normei incriminatoare este de natură a răspunde scopului şi asigurării realizării funcţiilor pedepsei.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 6 din 13 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de inculpaţii M.C. şi C.C. împotriva hotărârii primei instanţe, a desfiinţat în parte sentinţa atacată numai cu privire la cuantumul pedepselor, modalitatea de executare şi pedeapsa accesorie şi, în fond, a redus pedepsele de la câte 4 ani închisoare la câte 2 ani închisoare şi a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere.
Pentru a reduce pedepsele aplicate inculpaţilor sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, instanţa de control a reţinut că împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, natura produsului sustras, respectiv gazolină, lipsa antecedentelor penale şi comportarea anterioară bună trebuiau apreciate ca circumstanţe atenuante făcându-se aplicaţia art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen.
Totodată, în raport de împrejurările menţionate şi ţinând cont de persoana condamnaţilor, instanţa a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins şi fără executarea acestora, existând garanţia că inculpaţii nu vor mai săvârşi infracţiuni.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs.
S-a susţinut că pedeapsa aplicată inculpaţilor nu reflectă în mod just pericolul social deosebit al faptei comise, nefiind aptă a satisface nici scopul sancţionator, nici pe cel represiv şi de prevenţie generală şi specială, astfel încât instanţa de apel nu a interpretat în mod corespunzător prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Or, în contextul general al fenomenului infracţional în raport de produsul sustras şi valoarea acestuia, reducerea pedepselor la câte 2 ani închisoare şi suspendarea executării acesteia sub supraveghere nu se justifică şi sunt insuficiente pentru sancţionarea, corijarea şi reeducarea inculpaţilor.
În concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În esenţă, procurorul a susţinut că fapta săvârşită de inculpaţii menţionaţi a beneficiat de un tratament sancţionator nejustificat de blând, astfel că pedeapsa aplicată acestora nu este de natură a asigura funcţiile de constrângere şi reeducare prevăzute de legea penală, în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu referire la art. 52 din acelaşi cod.
În acest sens, criticile formulate cu privire la Decizia pronunţată în apel privesc caracterul neadecvat al pedepselor aplicate inculpaţilor, în raport de gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite şi caracterul de fenomen al infracţiunilor de sustragere de produse petroliere.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate se constată justeţea soluţiei primei instanţe sub aspectul existenţei faptei, vinovăţiei autorilor şi caracterului adecvat al pedepselor, sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, în raport de gradul de pericol social concret al infracţiunii şi contextul în care aceasta a fost săvârşită.
Pentru a reduce cuantumul pedepselor aplicate de prima instanţă sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare, instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.
Sub acest aspect, prin recursul declarat în cauză se apreciază că în mod greşit a fost admis apelul declarat de inculpaţi, pedeapsa astfel stabilită nefiind just individualizată.
Or, este adevărat că unul din criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), priveşte „împrejurările care atenuează răspunderea penală".
Însă, din modul de redactare al art. 74 C. pen., aplicat în cauză de instanţa de apel, rezultă că existenţa uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în textul menţionat, sau altele asemănătoare, nu justifică prin ele însele considerarea lor ca circumstanţe atenuante.
Ca atare, în raport de textele legale menţionate, constatarea şi recunoaşterea ca circumstanţe atenuante a împrejurărilor invocate şi aplicarea acestora este lăsată la aprecierea instanţei de judecată.
Această apreciere impune o raţională interpretare a dispoziţiilor art. 74 C. pen., în sensul unei aplicări judicioase a circumstanţelor atenuante exclusiv în acele situaţii în care coroborarea împrejurărilor menţionate impune constatarea unui pericol social concret mai redus decât cel generic avut în vedere de legiuitor, ilustrat de limitele de pedeapsă stabilite în norma incriminatoare.
Or, împrejurările reţinute de instanţa de apel sunt irelevante în cauză, insuficiente pentru a caracteriza un comportament procesual pozitiv al inculpaţilor şi un pericol social concret sub limita minimă a celui generic reţinut de norma incriminatoare, care să justifice aplicarea mecanismului determinat de art. 76 C. pen.
În acelaşi sens, lipsa antecedentelor penale şi conduita bună a inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunii au fost greşit reţinute de instanţa de apel ca circumstanţe atenuante, atâta timp cât pentru aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., nu este suficient ca acestea să reflecte doar conformarea făptuitorilor ordinii de drept normative ci să caracterizeze un comportament pozitiv special, evidenţiat printr-o activitate socială meritorie sau în calităţi morale deosebite, în raport de care săvârşirea infracţiunii să poată fi apreciată ca un accident, ceea ce în cauză nu s-a susţinut şi, cu atât mai mult, nu s-a probat.
Pe de altă parte, în raport de considerentele ce preced, cu referire la condiţia asigurării, concomitent, a scopului procesului penal şi a scopului pedepsei prin executarea acesteia, admiterea greşită a apelului priveşte şi modalitatea de executare a pedepsei închisorii.
În concluzie, reţinând eronat în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante judiciare, cu consecinţa individualizării greşite a pedepselor, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În consecinţă, conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de procuror, va casa Decizia atacată şi va menţine hotărârea primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 6 din 13 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bacău privind pe inculpaţii M.C. şi C.C.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa nr. 369 din 07 octombrie 2003 a Tribunalului Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2886/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2893/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
