ICCJ. Decizia nr. 2893/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2893/2004
Dosar nr. 1845/2004
Şedinţa publică din 27 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1102 din 2 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea condamnatei D.L. privind întreruperea executării pedepsei închisorii.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de executare a reţinut că, în raport de datele rezultând din referatul de anchetă socială, cererea condamnatei pe motive familiale nu este întemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 193/ A din 17 martie 2004, a respins apelul declarat de condamnată împotriva hotărârii instanţei de executare, ca nefondat.
Instanţa de control judiciar a apreciat că hotărârea atacată este temeinică şi legală, în cauză nefăcându-se dovada caracterului excepţional, al împrejurărilor invocate de condamnată în susţinerea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnata D.L. a formulat recurs, pe care nu l-a motivat în scris. La termenul din 27 mai 2004, fixat pentru judecarea recursului, condamnata a susţinut că instanţa de executare nu a soluţionat cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii în raport de motivul invocat.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentinţa penală nr. 101 din 6 februarie 2002, definitivă prin Decizia nr. 586 din 9 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, Tribunalul Bucureşti, secţia I–a penală, a condamnat pe inculpata D.L. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Aflată în executarea pedepsei menţionate, condamnata a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii.
Din cererea primită la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, înregistrată sub nr. 9458/2003 al acestei instanţe, rezultă că petenta a invocat ca motiv starea sănătăţii, sens în care a arătat că suferă de pancreatită, reumatism şi suflu sistolic.
Tribunalul Bucureşti, investit de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti prin declinarea competenţei soluţionării în fond a cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii, a respins cererea reţinând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) din acelaşi cod.
Instanţa de control judiciar, investită cu soluţionarea apelului declarat de condamnata menţionată, a respins calea de atac exercitată, apreciind că în mod judicios prima instanţă a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Or, cazul invocat de condamnată privea întreruperea executării pedepsei închisorii în condiţiile art. 455, cu referire la art. 453 lit. a) C. proc. pen., asupra căruia instanţele nu s-au pronunţat.
Drept urmare, hotărârea instanţei de executare, menţinută prin respingerea apelului declarat de condamnata D.L., este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 teza II C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515, art. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat, va casa hotărârile pronunţate în cauză şi va trimite cauza primei instanţe, în vederea soluţionării fondului cauzei, respectiv rejudecarea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata D.L. pentru cazul prevăzut de art. 453 lit. a) din acelaşi cod.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnata D.L. împotriva deciziei penale nr. 193 din 17 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 1102/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală şi trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2889/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2902/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
