ICCJ. Decizia nr. 2908/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2908/2004
Dosar nr. 1857/2004
Şedinţa publică din 28 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 din 13 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul S.A. la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi c) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
S-a dedus detenţia de la 18 martie 2003 şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Prin Decizia nr. 203 din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi s-au înlăturat dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 15 ani închisoare, s-a respins apelul inculpatului şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut în sarcina inculpatului S.A. că, în noaptea de 17/ martie 2003, pe fondul consumului de alcool, în timp ce se afla pe str. Crinul de Pădure, sector 6, a aplicat mai multe lovituri de cuţit victimei P.D., cauzându-i leziuni ce au condus la deces.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de omor calificat corespunde criteriilor prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen., instanţa de apel luând în considerare datele generale de individualizare a pedepsei, pericolul social al faptei, gravitatea şi urmările acesteia, cât şi cele ce caracterizează persoana inculpatului, infractor primar şi atitudinea de sinceritate.
De altfel, prin aplicarea minimului de pedeapsă aplicat inculpatului S.A., instanţa de apel a ţinut cont în suficientă măsură de situaţia personală a acestuia.
Examinând hotărârea recurată în raport şi de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată alte motive care, luate în considerare din oficiu să conducă la casare, aşa încât, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului se va respinge ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4), combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată timpul detenţiei preventive la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 203/ A din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 martie 2003 la 28 mai 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2907/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2909/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
