ICCJ. Decizia nr. 2909/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2909/2004
Dosar nr. 1870 /2004
Şedinţa publică din 28 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 18 aprilie 2003, Tribunalul Covasna, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pentru învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, pe inculpaţii:
- B.;
- U.B. şi;
- Şt.A.A.
Prin aceeaşi sentinţă penală, a fost condamnat inculpatul:
- M.J.A. la:
- 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod;
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi;
- un an închisoare, pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul M.J.A. execută pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea unui rest de 332 zile închisoare, din pedeapsa de 4 ani, 3 luni şi 15 zile, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 39/1999 a Tribunalului Braşov şi contopeşte acest rest de pedeapsă, rămas neexecutat, cu pedeapsa de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, urmând ca inculpatul M.J.A. să execute 10 (zece) ani închisoare.
S-a dispus restituirea obiectelor ridicate pentru confiscare specială (un cuţit de vânătoare, trei măşti, cagulă şi o sabie confecţionată manual).
Inculpatul M.J.A. a fost obligat să plătească părţii civile Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna, suma de 240.000 lei despăgubiri civile.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În ziua de 1 august 2002, în jurul orei 12,00, inculpatul M.J.A., aflându-se în oraşul Tg. Secuiesc, jud. Covasna, a atacat (împreună cu altă persoană, neidentificată) partea vătămată R.R., agent comercial la S.C. C. S.R.L. Braşov, care adunase banii de la mai multe magazine, rezultaţi din vânzarea unor mărfuri. Prin folosirea violenţei, de către inculpat, cel de-al doilea agresor a deposedat partea vătămată de geanta cu bani, care o avea asupra sa, fugind apoi împreună de la locul faptei. Agresorul neidentificat a scos din geantă o pungă din plastic cu suma de 2.400.000 lei, după care i-a predat geanta inculpatului M.J.A. Acesta a fost urmărit, în fugă, de mai multe persoane, în cele din urmă fiind imobilizat şi transportat la Poliţia municipiului Tg. Secuiesc.
În timp ce era cercetat, nefiind încătuşat, inculpatul s-a repezit la un geam al camerei, pe care l-a spart, alegându-şi un ciob ascuţit, în lungime de circa 30 cm, cu care a intenţionat să lovească pe lt. F.B., în zona abdomenului.
Acesta a reuşit să evite lovitura, după care inculpatul a fost imobilizat şi încătuşat.
În aceeaşi zi, în jurul orei 18,00, în timp ce inculpatul M.J.A. se afla la Poliţia Tg. Secuiesc, unde dădea declaraţii, în urma unui claxon, organele de poliţie au identificat, în parcarea din apropierea sediului poliţiei, un autoturism, cu care s-au deplasat de la Braşov, inculpaţii B.C., U.B. şi Şt.A.A., toţi vecini cu sus-numitul.
Efectuându-se percheziţionarea autoturismului respectiv, cu care au venit cei trei inculpaţi, în portbagaj s-a găsit o sabie tip „Ninja" cu o lungime de 65 cm, în interiorul maşinii un cuţit de vânătoare în lungime de 38 cm şi trei măşti, tip cagulă, de culoare neagră.
Prin rechizitoriul din 20 septembrie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor B.C., U.B. şi Şt.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, reţinându-se că aceştia au purtat în autoturismul cu care circulau, o sabie şi un cuţit extrem de periculoase, în contextul în care ei aveau la dispoziţie şi trei măşti, tip cagulă şi acţionau în legătură cu un infractor periculos, care comisese o tâlhărie în zonă, astfel încât s-ar fi putut pune în primejdie viaţa şi integritatea corporală „a persoanelor aflate acolo".
Prin sentinţa penală nr. 25 din 18 aprilie 2003, Tribunalul Covasna, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., a achitat pe inculpaţii B.C., U.B. şi Şt.A.A., apreciind că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, respectiv elementul material al laturii obiective.
S-a motivat că obiectele (sabia, cuţitul şi cagulele) nu au fost purtate de către inculpaţi, nu au fost găsite asupra lor, ele fiind „identificate" în interiorul autoturismului condus de B.C. Cei trei inculpaţi nu au folosit obiectele respective, ei având o comportare paşnică, neavând cu nimeni nici un fel de conflict şi nu au pus în primejdie viaţa sau integritatea corporală a niciunei persoane. Chiar dacă unele din acele obiecte, au destinaţia de tăiere sau împungere, ele nu au fost „purtate" de inculpaţi, în sensul că nu au avut asupra lor şi folosirea, în conformitate cu modul lor curent de utilizare şi potrivit scopului şi destinaţiei pentru care au fost confecţionate.
Cei trei inculpaţi au avut o atitudine paşnică şi s-au supus de îndată măsurilor luate de organele de poliţie.
Chiar dacă inculpaţii nu au putut justifica corespunzător prezenţa lor în acel loc, precum şi în Tg. Secuiesc, cât şi cu privire la autoturismul cu care au ajuns acolo, nu are nici o relevanţă în ce priveşte infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată, astfel că ei beneficiază de prezumţia de nevinovăţie în condiţiile art. 1 C. proc. pen., raportat la art. 23 pct. 8 din Constituţia României.
Împotriva acestei hotărâri a primei instanţe, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a declarat apel solicitând casarea ei şi condamnarea celor trei inculpaţi, precum şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului M.J.A.
Prin Decizia penală nr. 61/ Ap din 26 februarie 2004, Curtea de Apel Braşov a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul M.J.A.
Motivarea respingerii apelului declarat de parchet are în vedere justificarea instanţei de fond că definiţia dată de textul incriminator, respectiv că acţiunea prin care se realizează elementul material al laturii obiective constă în „purtarea fără drept a obiectelor arătate. Cuvântul „purtare", care provine din substantivizarea verbului „a purta", aplicat la obiectele materiale ale infracţiunii (sabie, cuţit, măşti) înseamnă a avea şi folosirea asupra lor, în conformitate cu modul lor curent de utilizare şi potrivit scopului şi destinaţiei pentru care au fost confecţionate. Pe de altă parte „purtarea" presupune o activitate de durată, astfel că elementul material se prelungeşte, în timp, până când intervine o manifestare contrarie, care îi pune capăt.
„Se menţionează că, în sens obişnuit, „a purta" înseamnă a ţine în mâini, în spate, pe umăr, ducând cu sine, transmiţând dintr-o mână în alta, din mână în mână, de la unul la altul", toate aceste variante presupunând un contact nemijlocit al corpului uman cu obiectul respectiv, spre deosebire de „deţinere", sens mai larg, ce presupune posibilitatea persoanei de a folosi şi de a dispune de bunul în cauză.
În raport de aceste considerente, instanţa de control judiciar a apreciat ca fiind judicioasă achitarea celor trei inculpaţi pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, menţinând hotărârea atacată ca fiind temeinică şi legală.
Împotriva deciziei penale a Curţii de Apel Braşov a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, care a reiterat motivele apelului, susţinându-se că în interpretarea textului nu trebuie pornit de la înţelesul literar obişnuit a verbului „a purta", ci de la interpretarea pe care a dorit să o dea legiuitorul". În aceste condiţii, se menţionează, în continuare că, „nu ne putem rezuma la o interpretare strict semantică şi să considerăm că purtarea înseamnă a avea asupra sa şi a folosi cuţitul sau sabia în conformitate cu modul curent de utilizare, aceasta deoarece la incriminarea infracţiunii legiuitorul a avut în vedere posibilitatea infractorului de a avea asupra sa astfel de arme la îndemână şi de a se putea folosi oricând de ele, fără ca să fie nevoie ca ele să fie folosite". Deplasarea cu autoturismul de la Braşov la Tg. Secuiesc şi nu pe jos, justifică găsirea armelor în maşină şi nu asupra inculpaţilor, chiar şi din motive de comoditate şi confort, ele fiind improprii „a se purta în buzunar sau în mâneca hainei".
Pumnalul fiind găsit sub preşul de cauciuc din faţa banchetei, era la îndemâna şoferului B.C., putându-se folosi de el, iar sabia „ninja", identificată în portbagajul autoturismului, exclude ipoteza că ar fi rămas uitată acolo de mai mult timp. Se concluzionează că în momentul în care au fost surprinşi, inculpaţii se aflau în maşină, unde erau şi armele, astfel încât ei aveau acces şi le puteau folosi.
Prin acelaşi recurs, s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului M.J.A., avându-se în vedere împrejurările de fapt, cât şi antecedenţa sa penală, fiind condamnat în repetate rânduri şi cu un comportament necorespunzător în timpul executării pedepselor.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 61/1991, pentru asigurarea climatului de ordine şi linişte publică, necesar desfăşurării normale a activităţii economice şi social culturale şi promovarea unor relaţii civilizate în viaţa cotidiană, cât şi pentru obligarea la un comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor şi a normelor de convieţuire socială, au fost contravenţionalizate mai multe fapte de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, printre altele de art. 2 pct. 8 prevăzându-se, sub sancţiunea închisorii contravenţionale de la o lună la 6 luni, sau amendă de la 200.000 lei la 1.000.000 lei „portul fără drept, al cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului, ori a altor asemenea obiecte, fabricate sau confecţionate, pentru tăiere, împungere sau lovire".
Ulterior, prin Legea nr. 16/2004 s-a modificat şi completat Legea nr. 61/1001, unele contravenţii, fiind incriminate ca infracţiuni, după art. 1, introducându-se art. 11, care stabileşte că se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, printre altele:
1. portul fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire" (art. 2 pct. 8 din Legea nr. 61/1991 fiind abrogat).
La alin. final al art. 11 s-a prevăzut că „portul sau folosirea, fără drept, de obiecte din cele prevăzute la alin. (1) pct. 2 (n.n. arme cu aer comprimat sau cu gaze comprimate) în localul autorităţilor publice, instituţiilor publice, instituţiilor sau altor persoane juridice de interes public, la întruniri publice ori în localuri de alegeri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani".
Faţă de aceste noi dispoziţii legale, respectiv faţă de precizările făcute la alin. final al art. 11 unde se întrebuinţează aceleaşi noţiuni de „portul fără drept", aidoma celor folosite la art. 11 pct. 1, este, indubitabil, că legiuitorul a înţeles să reglementeze „portul" efectiv al armelor (sabie, cuţit), respectiv contactul nemijlocit al corpului uman cu aceste obiecte, aşa cum corect au reţinut instanţele de judecată.
A adopta interpretarea parchetului, prezentată în motivele de recurs, respectiv că prin „a purta" s-ar înţelege şi existenţa unor obiecte (cuţit, sabie) în afara corpului omenesc (cum este cazul în speţă, sabia găsită în portbagajul maşinii, iar cuţitul de vânătoare sub un preş de pe postamentul maşinii), ele fiind la „îndemâna" persoanei de a putea fi folosite, nu ar fi decât o adăugare la lege.
Din actele dosarului rezultă, cu certitudine, că, în maşina cu care veniseră cei trei inculpaţi şi care staţionau în parcarea de lângă Inspectoratul de Poliţie al municipiului Tg. Secuiesc, au fost găsite, în portbagaj, într-o pungă din material plastic, o sabie tip „ninja", având lungimea de 40 cm, iar sub preşul de cauciuc din faţa banchetei s-a identificat un cuţit, tip pumnal, cu lungimea lamei de 21,5 cm, aflat într-un toc din piele.
Din nici o probă a dosarului nu rezultă că inculpaţii U.B. şi Şt.A.A. să fi cunoscut ceva despre existenţa acestor obiecte din maşină, până în momentul ce ele au fost găsite de către organele de poliţie. De asemenea, nu rezultă că între aceştia şi conducătorul autoturismului B.C. să se fi purtat vreo discuţie în ce priveşte existenţa obiectelor respective şi eventual folosirea lor.
De altfel, maşina nu era proprietatea inculpatului B.C., el împrumutând-o pentru a o folosi, sabia „ninja" nu-i aparţineau acestuia, iar cuţitul de vânătoare (pumnalul), găsit sub preş, îi aparţinea lui, folosindu-l la activităţi gospodăreşti (tăierea alimentelor).
Mai mult, o condiţie esenţială, menţionată în cuprinsul textului de lege incriminator, este aceea că „portul, fără drept", al obiectelor respective (sabia „ninja" şi cuţitul de vânătoare, pumnal) să fi avut loc în „locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică".
Ori din procesul – verbal întocmit de organele de poliţie, rezultă că „în dreptul sediului poliţiei se află parcat autoturismul de culoare gri metalizat în care se află trei persoane", care după ce au fost legitimate au fost conduse în incinta organului de poliţie, după care s-a percheziţionat maşina găsindu-se sabia „ninja", cuţitul vânătoresc (pumnal) şi trei cagule.
Ori, nici, din acest proces – verbal şi nici din alte probe ale dosarului, nu rezultă alte împrejurări care să confirme că locul, în care au fost depistaţi cei trei inculpaţi, puteau primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, ori se putea tulbura ordinea şi liniştea publică", cu atât mai mult cu cât maşina fusese parcată în apropierea Inspectoratului de Poliţie al municipiului Tg. Secuiesc.
Relevantă este şi atitudinea celor trei inculpaţi, în momentul depistării lor, ei având o comportare paşnică, nepunând în primejdie viaţa sau integritatea corporală a vreunei persoane, supunându-se măsurilor luate de către organele de poliţie.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că achitarea inculpaţilor B.C., U.B. şi Şt.A.A., în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, este temeinică şi legală, lipsind elementul material al laturii obiective al acestei infracţiuni.
În ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.J.A., se constată că ambele instanţe de judecată au făcut o corectă şi justă apreciere a pericolului social al faptelor şi împrejurărilor în care ele au fost comise, gravitatea acestora şi persoana inculpatului, care în antecedente a mai fost condamnat, cu tendinţe de agresivitate, fără ocupaţie, stabilindu-se o pedeapsă corect individualizată, în limitele prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pentru motivele arătate, având în vedere că, verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi nefiind identificate existenţa altor motive, care analizate din oficiu, să ducă la casare, se va constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive, onorariul pentru apărătorului din oficiu urmând să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 61/ Ap din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpaţii M.J.A., B.C., U.B., Şt.A.A.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.J.A. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 august 2002 la 28 mai 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului M.J.A., în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2908/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2910/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
