ICCJ. Decizia nr. 2910/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2910/2004
Dosar nr. 1894/2004
Şedinţa publică din 28 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 88 din 21 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului I.N.V., pentru două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33, art. 34 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 37 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
Instanţa de fond a reţinut că la data de 18 iunie 2002, în jurul orei 16,45, inculpatul a atacat partea vătămată G.M., aflată lângă Blocul din Şos. Olteniţei şi i-a smuls de la gât un lănţişor din aur de cca. 5-6 gr.
Inculpatul a vândut ulterior lănţişorul cu suma de 400.000 lei.
S-a mai reţinut că la data de 24 iunie 2002, în jurul orei 14,30, inculpatul a atacat partea vătămată Ş.M., aflată pe o alee dintre Spitalele Alexandru Obrejia şi Gh. Marinescu şi i-a smuls de la gât un lănţişor din aur şi valoare de 6.000.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a susţinut că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este prea aspră.
Prin Decizia penală nr. 210/ A din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 850/2004, s-a respins ca fiind nefondat, apelul declarat, considerându-se că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care a reiterat motivul invocat în apel şi anume că pedeapsa aplicată este prea aspră.
Examinând recursul declarat sub aspectul motivului invocat cât şi, cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, consideră că acesta nu este fondat.
Instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt şi în raport de aceasta a făcut o încadrare juridică corespunzătoare.
La individualizarea pedepselor ce i s-au aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi persoana acestuia, este fără ocupaţie, recidivist, a mai fost condamnat în timpul minorităţii pentru infracţiuni de tâlhărie şi furt.
Având în vedere această situaţie, Curtea consideră că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice şi în consecinţă în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b)1 C. proc. pen., va respinge recursul ca fiind nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N.V. împotriva deciziei penale nr. 210/ A din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2909/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2912/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
