ICCJ. Decizia nr. 2937/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2937/2004
Dosar nr. 3055/2004
Şedinţa publică din 31 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 25 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 1719/2004, s-a luat în discuţie, din oficiu, temeinicia arestării preventive a inculpatului C.V.
S-a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi, în raport cu faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, astfel că s-a dispus menţinerea stării de arest a acestuia.
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii sus-menţionate, susţinând că a fost lipsit de dreptul la apărare la judecarea cauzei, deşi potrivit prevederilor legale, în situaţia sa asistenţa juridică este obligatorie.
Apărătorul inculpatului a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen., precizând că instanţa de apel a adoptat un procedeu care echivalează cu judecarea cauzei în lipsa apărătorului ales, a cărui prezenţă era obligatorie în condiţiile în care avocatul ales a depus în prealabil o cerere iniţială de amânare a cauzei.
Curtea, verificând recursul declarat prin prisma motivului de casare invocat, cât şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 470/ F din 31 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 5460/2003 a fost condamnat inculpatul C.V., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a reţinut că, inculpatul în calitate de membru al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Bucureşti a pretins şi primit suma de 5.000 dolari S.U.A. de la denunţătorul S.B. în scopul îndeplinirii unui act ce intra în conţinutul îndatoririlor sale de serviciu, respectiv, de a soluţiona cu celeritate notificarea formulată de A.P., necesară soluţionării cererii de cumpărare a unui spaţiu comercial.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, apel ce face obiectul dosarului nr. 1719/2004, care are termen de judecată la 8 iunie 2004.
Verificând motivul de casare invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen., respectiv că judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia este obligatorie, este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în cursul judecăţii, iar în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, asistenţa juridică este obligatorie când acesta este arestat.
Conform dispoziţiilor art. 172 alin. 7 C. proc. pen., în cursul judecăţii, apărătorul are dreptul să asiste pe inculpat şi să exercite drepturile procesuale ale acestuia.
Din cuprinsul încheierii menţionate mai sus, rezultă că instanţa a respectat prevederile legale sus-menţionate, în sensul că s-a preocupat, de desemnarea, unui avocat din oficiu, asistenţa juridică fiind obligatorie în situaţia inculpatului arestat şi de asemenea, pe parcursul judecăţii, avocatul din oficiu a exercitat toate drepturile procesuale ale inculpatului.
Susţinerea apărătorului ales că, în mod greşit instanţa nu a luat în considerare o cerere de amânare a judecăţii pe motivul că acesta era bolnav, este în contradicţie cu măsurile luate de instanţă pentru asigurarea drepturilor procesuale ale inculpatului.
În consecinţă, Curtea consideră că motivul invocat nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
În conformitate cu dispoziţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură, dispune menţinerea acesteia.
Cum în cauză temeiul arestării îl constituie cel din dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. şi acesta nu a dispărut, iar în cursul judecăţii instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului, Curtea, urmează a constata, aşa cum în mod corect a procedat şi instanţa de apel, că menţinerea arestării preventive se impune în continuare, având în vedere şi faptul că, în momentul de faţă nu au apărut ale împrejurări care să justifice revocarea acestei măsuri.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul ca fiind nefondat.
Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii din data de 25 mai 2004 pronunţată în dosarul nr. 1719/2004 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2936/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2942/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs → |
|---|
