ICCJ. Decizia nr. 2948/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2948/2004
Dosar nr. 5684/2003
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, prin sentinţa penală nr. 183 din 26 septembrie 2003 a condamnat pe inculpaţii:
- P.E.N. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 – art. 76 C. pen. şi a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. proc. pen., pe timp de 2 ani.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, într-o singură infracţiune de fals, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpata a fost condamnată la 2 luni închisoare.
Conform art. 34 lit. b), art. 34 lit. a) şi art. 35 C. pen., pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
A menţinut starea de arest şi s-a computat reţinerea şi arestarea începând cu 3 martie 2003.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul R.V. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 de graţiere a unor pedepse, s-a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare este graţiată.
Potrivit art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 47 C. pen., a achitat pe inculpata P.M., pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen., cu referire la art. 258 C. pen.
Inculpata P.E.N. a fost obligată în solidar cu inculpatul R.V. să plătească părţii civile SC M.S. SA Buzău suma de 239.230.540 lei, despăgubiri civile, suma reactualizată la data executării, prin indexare în funcţie de rata inflaţiei, actualizare calculată de la data delapidării sumei.
Inculpata P.E.N., a mai fost obligată să plătească părţii civile SC M.S. SA Buzău 1.540.439.160 lei, despăgubiri civile, sumă actualizată la data plăţii prin indexare în funcţie de rata inflaţiei.
S-a dispus anularea actelor false.
Prin sentinţă s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatei P.M. şi a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părţii civile de obligare a acesteia în solidar cu partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău la plata sumei de 1.779.669.700 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, P.E.N. a fost angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată la partea civilă SC M.S. SA Buzău, iar în perioada 14 noiembrie 1994 – 3 august 1998 a îndeplinit funcţia de contabil, iar după această dată şi până la 27 ianuarie 2003 şi-a desfăşurat activitatea ca şef compartiment contabilitate. Până în luna noiembrie 2000, B.I. a îndeplinit funcţia de director general la SC M.S. SA după care această funcţie a fost îndeplinită de B.M.C.
Tribunalul, a mai reţinut că partea civilă este o unitate productivă specializată în fabricarea încălţămintei şi are încheiate contracte bancare cu două bănci, B.R.D., sucursala Buzău şi B..I.Ţ., sucursala Buzău, de unde are dreptul să ridice sume de bani, folosind ca instrumente cecuri şi documentul intitulat „ridicare numerar". În virtutea contractelor bancare încheiate, băncile au furnizat părţii civile carnete cu formulare de cecuri înseriate şi formulare, ridicare numerar.
Potrivit fişelor cu specimenele de semnături, SC M.S. SA Buzău, a desemnat două persoane autorizate să dispună de cont şi anume: directorul general în persoana lui B.I. şi după decesul acestuia, în persoana lui B.M.C. şi contabilul şef, in persoana inculpatei P.E.N. Conform scrisorii nr. 35 din 3 ianuarie 2002 emisă de partea civilă şi adresată B.R.D., conducerea acestei unităţi a împuternicit-o pe A.J., casiera societăţii, să efectueze operaţiuni de plăţi şi ridicări de numerar.
În virtutea acestor împuterniciri, instrumentele de plată, folosite de partea civilă, au fost semnate în perioada 1999 – noiembrie 2000, de B.I. şi P.E.N., iar în perioada noiembrie 2000 – iunie 2002, de B.M.C. şi de P.E.N.
Tribunalul a mai reţinut că raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul contabil P.G., şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, nr. 47780 din 5 martie 2003, probe care se coroborează cu declaraţiile inculpatei, cu filele cec şi extrasele de cont depuse la dosar, demonstrează fără nici un dubiu, că în cursul anului 1999 P.E.N. a falsificat semnătura directorului B.I. pe ordinele de plată şi biletele la ordin, indicate în anexa nr. 1, a raportului de expertiză contabilă, şi cu aceste instrumente de plată a achitat contravaloarea unor bunuri cumpărate de la magazinele E. şi G.
Din aceleaşi probe, rezultă că în perioada 8 septembrie 1999 – 5 iunie 2002, P.E.N. a falsificat semnăturile celor doi directori, pe un număr de 72 file cec şi 33 formulare, „ridicare numerar" tipărite de B.R.D. şi pe un număr de 16 file cec, tipărite de B.I.Ţ., a semnat aceste instrumente de plată în calitate de contabil şef şi s-a prezentat cu documentele respective la ghişeele celor două bănci solicitând retragerea din conturile pe care partea civilă le deţinea, a sumelor de bani înscrise de făptuitoare în aceste cecuri.
Funcţionarele de la ghişeele celor două bănci, P.M., T.S., L.A., T.C. şi I.S., operator de cont la B.R.D., şi P.G., V.I. şi B.M., ofiţer de cont la B.I.Ţ., nu au observat atunci când inculpata a prezentat actele la ghişeu, că semnătura directorului aplicată de cecuri, este contrafăcută, şi astfel, din conturile părţii civile, i-au fost achitate sumele de bani pe care acestea le-a înscris în actele respective. Se constată că majoritatea cecurilor, însumând 98 de file, în valoare totală de 2.257.500.000 lei au fost onorate la plată de operatoarea de cont B.R.D., inculpata P.M.
Instanţa de fond a mai reţinut că, în felul acesta inculpata P.E.N. a cauzat părţii civile, în perioada 1999 - iunie 2002 o pagubă în sumă totală de 2.792.819.000 lei. Sumele de bani pe care făptuitoarea şi le-a însuşit de fiecare dată, instrumentele de plată falsificate sunt indicate de către expertul contabil P.G. în anexa nr. 1 a raportului de expertiză contabilă.
Prima instanţă, verificând concordanţa dintre sumele de bani înscrisă de inculpată în cecurile falsificate şi extrasele de cont eliberate de bancă, privitoare la aceste sume, a constatat că, sumele de bani retrase din cont, de P.E.N. au fost corect reţinute în raportul de expertiză, aceasta producând un prejudiciu părţii civile în sumă de 2.792.819.000 lei. Inculpata a dat dovada de abilitate şi a profitat de funcţia pe care o îndeplinea, precum şi de faptul că nu a fost controlată în mod serios de directorii societăţii şi de cenzorii acesteia. Totodată, instanţa a remarcat ingeniozitatea de care a dat dovadă făptuitoarea, în ceea ce priveşte contrafacerea semnăturii directorilor, reuşind să le execute aproape identic.
În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatei P.M., operator de cont la B.R.D. Buzău, trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, tribunalul a constatat că, aceasta şi-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle, că nu a manifestat neatenţie, lipsă de profesionalism, imprudenţă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu şi că nu avea posibilitatea să sesizeze existenţa falsurilor în cecuri şi, că, deci, nu se face vinovată de săvârşirea acestei infracţiuni. De asemenea, nu i se poate imputa inculpatei P.M. că nu a observat faptul că P.E.N., nu era împuternicită de conducerea părţii civile să retragă bani din cont, deoarece aceasta, a fost „autorizată să dispună de cont". Aşa fiind, instanţa a apreciat că nu numai casiera unităţii era împuternicită să ridice bani de la bancă, ci şi inculpata care avea competenţa „de a dispune de cont". Potrivit art. 47 C. pen., constată tribunalul, nu constituie infracţiune acea faptă prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu a putut fi prevăzută. Stabilindu-se existenţa cazului fortuit, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 47 C. pen., inculpata P.M. a fost achitată de prima instanţă, pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), şi ca efect al achitării a fost respinsă cererea părţii civile de obligare a acesteia în solidar cu partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău, la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.V., instanţa de fond a reţinut că, P.E.N. îl cunoştea, deoarece îi făcea programe de calculator pentru partea civilă, şi a primit de la aceasta datele false necesare, după care a conceput programul prin care a realizat cu ajutorul calculatorului 4 facturi TELECOM în care sumele de bani datorate de partea civilă pentru convorbirile telefonice, au fost majorate. Inculpatul R.V. a falsificat la cererea lui P.E.N., un număr de 9 extrase de cont, emise de B.R.D. Pentru a ascunde aceste operaţiuni, R.V., a întocmit la cererea lui P.E.N., cu datele false indicate de aceasta, alte 9 extrase de cont, în care, în locul operaţiunii „ridicare numerar" au fost înscrise alte plăţi cum ar fi: dobânda calculată la scadenţă, plata prin virament, comision plată virament.
În rechizitoriu, s-a reţinut că inculpatul R.V. ar fi falsificat 10 facturi de cont, însă, tribunalul a stabilit că, extrasul de cont nr. 50 din 5 martie 2002 nu este falsificat, deoarece în acest document, este făcută menţiunea că părţii civile i s-a plătit suma de 36.000.000 lei, reprezentând operaţiunea de „ridicare numerar". Aşa fiind, în legătură cu acest extras de cont, instanţa a constatat că nu a fost falsificat şi că nu poate fi angajată răspunderea civilă a inculpatului alături de P.E.N.
Prima instanţă a mai reţinut că, fapta inculpatului R.V. de a falsifica la cererea lui P.E.N. 4 facturi şi 9 extrase de cont, şi de a-i preda făptuitoarei aceste acte în vederea înregistrării lor în evidenţa contabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. Întrucât, inculpatul a falsificat aceste înscrisuri pentru a o ajuta pe inculpata P.E.N., să ascundă sustragerea din conturile părţii civile a sumei de 239.230.540 lei, pe care aceasta şi-a însuşit-o pe nedrept, fapta lui constituie infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., şi nu cea de complicitate la delapidare prevăzută de art. 26, raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen., astfel cum s-a reţinut în rechizitoriu.
În latura civilă, inculpaţii P.E.N. şi R.V., au fost obligaţi la despăgubirile precizate în dispozitivul sentinţei către partea civilă şi au fost menţinute sechestrele asigurătoare luate asupra bunurilor aparţinând SC T. SRL Zărneşti, R.P. şi inculpatului R.V., respingându-se cererea formulată de R.P. cu privire la ridicarea sechestrului asigurător asupra apartamentului dobândit împreună cu inculpata P.M.
Cererea formulată de R.P. privind ridicarea sechestrului asigurator dispus prin Ordonanţa nr. 15071/2002 a I.P.J. Buzău asupra bunurilor indicate în procesul-verbal de instituire a sechestrului din 4 februarie 2003, a fost respinsă cu motivarea că, natura şi proprietatea asupra bunurilor sechestrate, se vor stabili pe baza unei contestaţii la executare, în condiţiile în care apartamentul în litigiu a fost iniţial dobândit de P.E.N. şi R.P., iar ulterior, aceasta a cedat lui R.P. cota sa indiviză asupra apartamentului.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, partea civilă SC M.S. SA Buzău, R.P. şi inculpata P.E.N., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
În apelul parchetului, s-a susţinut în esenţă următoarele:
- pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, este prea blândă faţă de gravitatea faptei, în mod greşit reţinându-se în favoarea acesteia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 C. pen.
- pedepsele aplicate inculpatului R.V. sunt prea aspre, deşi activitatea sa infracţională se referă doar la falsificarea a 14 documente, iar ajutorul dat inculpatei P.E.N., viza o sumă mică de bani, el nebeneficiind în nici un mod pe urma comiterii infracţiunii.
- nu au fost aplicate dispoziţiile art. 359 C. proc. pen., inculpatului R.V., deşi tribunalul i-a suspendat condiţionat pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare la care a fost sancţionat pentru infracţiunea prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 14 alin. (2) C. pen.;
- în mod nejustificat inculpatul R.V. a fost obligat în solidar cu P.E.N., la plata despăgubirilor civile către SC M.S. SA Buzău, deoarece el nu a contribuit în nici un fel la producerea pagubei;
- achitarea inculpatei P.M., pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, este greşită, deoarece nu a verificat semnăturile de pe documentele prezentate la plată de către P.E.N., iar aceasta nu era împuternicită să încaseze suma de bani.
Prin apelul său, partea civilă SC M.S. SA Buzău a susţinut, în esenţă că, eronat, inculpata P.M. a fost achitată pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu şi în latură civilă nu a fost obligată, în solidar cu P.E.N. şi partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău, la plata despăgubirilor civile solicitate. Inculpata P.M. trebuia să verifice autenticitatea semnăturilor de pe cec-urile prezentate de inculpata P.E.N. şi să constate că aceasta l-a semnat în fals pe cei doi directori, şi să nu-i achite făptuitoarei sumele solicitate, în lipsa unei împuterniciri speciale privind ridicarea în numerar a acestora.
În apelul declarat de P.E.N., s-a susţinut că, pedepsele aplicate sunt prea aspre, şi a cerut să se dea o eficienţă mai mare circumstanţelor reţinute, deoarece inculpata a fost sinceră în cursul procesului penal şi are în întreţinere un copil minor.
Prin apelul său, R.P., a solicitat să se ridice sechestrul asigurator luat în cursul urmăririi penale asupra apartamentului în litigiu, deoarece, deşi acesta a fost dobândit iniţial împreună cu P.E.N., ulterior inculpata i-a vândut cota ca indiviză asupra imobilului respectiv.
Prin Decizia nr. 525 din 3 decembrie 2003, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Ploieşti, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, şi de partea civilă SC M.S. SA Buzău şi sentinţa a fost desfiinţată în parte.
În baza art. 249 alin. (1) şi (2), raportat la art. 258 C. pen., a fost condamnată inculpata P.M. la 2 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat că pedeapsa este graţiată condiţionat.
Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului R.V., asupra nerespectării dispoziţiilor care atrag revocarea suspendării condiţionate a pedepsei, dispoziţie omisă de prima instanţă.
A fost înlăturată obligarea inculpatului R.V. de la plata în solidar cu inculpata P.E.N. a sumei de 239.230.540 lei către partea civilă SC M.S. SA Buzău şi înlăturat sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatului.
Au fost obligate în solidar inculpatele P.E.N. şi P.M. aceasta, în solidar şi cu partea responsabilă civilmente BRD, sucursala Buzău la plata sumelor de 239.230.540 lei şi 1.540.439.160 lei despăgubiri civile, sume ce urmează a fi actualizate la data plăţii, prin indexare, în funcţie de rata inflaţiei.
Au fost menţinute sechestrul asigurator luat asupra bunurilor inculpatei P.M. şi restul dispoziţiilor sentinţei.
Curtea a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpata P.N.E. şi de apelantul P.R.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei P.E.N. arestarea preventivă de la 3 martie 2003 şi a fost prelungită această măsură până la 1 ianuarie 2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatele P.E.N., P.M. şi partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău.
Prin motivele de recurs scrise inculpata P.N. a criticat Decizia şi sentinţa ca nelegale susţinându-se în esenţă că:
- a avut o atitudine procesuală sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală şi a încercat să repare paguba depunând personal suma de 1.100.000.000 lei;
- săvârşirea infracţiunii nu a fost posibilă fără participarea patronului societăţii păgubite SC M.S. SA Buzău, dar nimeni nu s-a preocupat pentru stabilirea unei situaţii de fapt corecte;
- nici inculpata P.M. şi nici inculpatul R.V. nu au vreo vină la producerea pagubei; aceştia nu au cunoscut că ordinele de plată nu sunt legal emise şi nu au favorizat-o în vreun fel în activitatea infracţională.
Inculpata P.M. prin motivele scrise a cerut casarea deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţată de Tribunalul Buzău prin care a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 47 C. pen.
A susţinut în esenţă că:
- inculpata P.N. contabilă şefă la SC M.S. SA Buzău, avea dreptul legal să ridice numerar din bancă şi pe cale de consecinţă şi ea avea dreptul şi obligaţia de a aviza la plată filele cec, pentru ridicarea în numerar, cu care se prezenta la ghişeu inculpata P.E.N.
- inculpata P.E.N. avea specimen de semnătură în bancă alături de administratorul societăţii, iar conform procedurilor de lucru ale B.R.D. – G.S.G. aprobate de B.N.R. şi în conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998 (legea bancară) persoanelor care au specimen de semnătură în bancă nu li se interzice ridicarea de numerar din conturile societăţii.
- în Decizia recurată se afirmă că inculpata P.E.N. nu avea dreptul să ridice numerar din bancă, fără însă a se motiva în vreun fel această afirmaţie.
- din nici un act sau declaraţie nu rezultă că, inculpata nu a verificat semnăturile de la poziţia 1, prin comparaţie cu specimenul de semnătură. Nici inculpata P.E.N. şi nici recurenta nu au făcut vreo afirmaţie care să justifice reţinerea în sarcina ultimei că nu a verificat semnăturile cu specimenul de semnătură (poziţia 1);
- nu avea posibilitatea să observe că semnăturile de la poziţia 1 de pe instrumentele de plată erau false, deoarece administratorii aveau semnături care erau fundamental deosebite faţă de cele din fişa cu specimene de semnătură;
- modul de soluţionare a acţiunii civile este greşit, deoarece din moment ce inculpata a avizat la plată instrumente bancare, în sumă totală de 2.257.500.000 lei, iar în cursul urmăririi penale inculpata P.E.N. a depus suma de 1.100.000.000 lei prejudiciul pentru care poate răspunde este de 1.157.000.000 lei;
- prejudiciul stabilit de Curtea de Apel Ploieşti include şi sumele avizate de celelalte 4 infractoare ale B.R.D. – G.S.G. care nu au fost trimise în judecată şi sumele avizate de cele 3 funcţionare de la B.I.T., nici ele trimise în judecată.
Deoarece aceste sume nu fac parte din prejudiciul penal, ele urmează a fi recuperate de partea civilă pe altă cale;
- potrivit expertizei extrajudiciare pe care o depune în recurs, rezultă că partea civilă a avut cunoştinţă că inculpata P.E.N. ridica numerar din cont. Astfel, din acelaşi carnet de file cec pentru ridicarea de numerar luat de la bancă de casiera A.J., rezultă că au ridicat numerar alternativ atât casiera, cât şi inculpata;
- este greşită obligarea în solidar a ei şi a băncii parte responsabilă civilmente câtă vreme prejudiciul a fost produs prin infracţiunea de delapidare şi nu prin infracţiunea de neglijenţă în serviciu.
Recurenta parte responsabilă civilmente B.R.D. – G.S.G., sucursala Buzău prin motivele de recurs scrise a criticat Decizia ca nelegală şi netemeinică, formulând în esenţă aceleaşi critici ca şi inculpata P.M.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursul inculpatei P.E.N., Curtea are în vedere dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., potrivit cărora, judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.
Faţă de aceste dispoziţii, susţinerea inculpatei că organele de urmărire penală nu au avut în vedere că şi patronul părţii civile SC M.S. SA Buzău, numitul B.C.M. a avut cunoştinţă de modul în care a produs prejudiciul, nu poate fi avută în vedere, sub aspectul existenţei faptei şi a vinovăţiei, chiar inculpata recunoscând constant că a delapidat sumele reţinute.
Acest aspect nu poate constitui nici suport pentru cererea de reducere a pedepsei, care a fost just individualizată, instanţele având în vedere atitudinea procesuală sinceră şi preocuparea pentru recuperarea prejudiciului. Prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., pentru infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, pedepsită de art. 2151 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, prima instanţă a aplicat inculpatei pedeapsa de 8 ani închisoare, care ţinând seama de prejudiciu şi de modalitatea săvârşirii nu constituie o pedeapsă excesivă.
Criticile formulate de inculpata P.M. şi partea responsabilă civilmente B.R.D.- G.S.G., sucursala Buzău sunt şi ele nefondate, instanţa de apel reţinând argumentat vinovăţia inculpatei P.M. Astfel s-a motivat că în calitate de ofiţer de cont B.R.D., inculpata avea obligaţia să verifice dacă persoana care se prezintă este cea împuternicită să ridice numerar, să verifice semnăturile de pe instrumentele bancare prezentate prin comparare cu specimenele de semnătură existente la dispoziţie şi în cazul depistării falsurilor să solicite scanarea acestora, după aceasta inculpata putând să facă plata.
Mai mult decât atât, inculpata cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că ridicarea în numerar, o făcea casiera împuternicită în acest sens şi anume A.J.
Că inculpata şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, având încredere în inculpata P.E.N., pe care o cunoştea de mai mulţi ani şi ştia că aceasta este contabila şefă la SC M.S. SA Buzău, neverificând documentele prezentate şi eliberând sume inculpatei P.E.N., rezultă din declaraţiile celor două inculpate, constatarea tehnico-ştiinţifică grafică nr. 47780 din 05 martie 2003 întocmită de Serviciul Criminalistic Buzău, declaraţiile martorilor A.J. şi N.M.
Inculpata P.E.N. audiată la 17 iunie 2003 a arătat că în luna septembrie 1999 a mers prima dată la bancă şi a ridicat o sumă de bani pentru unitate, iar inculpata P.M. nu i-a cerut împuternicirea şi nici nu a întrebat-o de ce nu a venit casiera.
Acesta a fost momentul în care inculpata şi-a dat seama că poate să-şi însuşească diferite sume de bani profitând de încrederea pe care i-o acorda inculpata P.M. Tot inculpata P.E.N. a mai arătat că de mai multe ori P.M. a întrebat-o de ce nu se prezintă casiera, iar ea a invocat diferite pretexte şi niciodată inculpata P.M. nu şi-a manifestat îndoiala cu privire la semnăturile falsificate pentru administratorii B.I. şi ulterior decesului acestuia B.C.
Inculpata P.M., audiată la acelaşi termen, a declarat că nu-şi aminteşte cazuri în care să fi eliberat sume de bani, altor persoane decât casierilor în cazul societăţilor comerciale care aveau contabil şef. În ce priveşte situaţia părţii civile SC M.S. SA Buzău a arătat că de la deschiderea contului ştia că s-au trimis semnăturile persoanelor autorizate să efectueze operaţiuni însă ea personal nu i-a spus niciodată casierei (A.J.) că şi contabila şefă, P.E.N., ridică sume de bani, cum de altfel nu a comunicat această situaţie nici superiorilor săi.
Reaudiată la termenul din 16 septembrie 2003 inculpata P.M. a declarat că de fiecare dacă atunci când inculpata s-a prezentat cu cecurile, a scos dosarul cu specimene de semnături ale directorilor societăţii şi a confruntat specimenul de semnătură existent cu semnătura de pe cec. A mai adăugat că nu a întrebat-o niciodată pe inculpată de ce nu vine casiera pentru a ridica banii.
Aşa cum convingător a reţinut şi motivat instanţa de apel, inculpata este contrazisă de actele aflate la dosar şi raportul de constatare ştiinţifică. Astfel, se află fila cec NG 303 – 00121267 care deşi nu poartă semnăturile directorului şi contabilei şefe P.E.N. a fost onorat la plată. La vol. II, se află cecuri în care semnătura B.I. este grosolan falsificată. În fine, este de observat că dacă inculpata ar fi procedat conform atribuţiilor de serviciu cel puţin din data de 14 noiembrie 2001 putea să observe cu uşurinţă că semnătura directorului B.C. este falsă.
Se observă cu uşurinţă că lit. g) din semnăturile specimen şi lit. g) de pe cecurile aflate la dosar sunt total diferite.
În constatarea tehnico-ştiinţifică fiind analizate semnăturile se constată vădite diferenţe la majuscula C şi la a treia parte a semnăturii (finalul semnăturii), putându-se observa cu uşurinţă că la semnăturile false ultima parte este executată sub forma lit. y) pe când semnătura de comparat are partea finală întortocheată cu onduleuri şi trasee unghiulare.
Din declaraţiile martorilor A.J. şi N.M. rezultă că prima era singura persoană împuternicită să ridice bani pentru partea civilă, iar cea de a doua că a fost împuternicită să ridice bani cât A.J. era în concediu.
Că inculpata P.M. şi partea responsabilă civilmente cunoşteau şi trebuiau să cunoască faptul că pentru efectuarea operaţiunilor de plăţi şi ridicări de numerar pe anul 2002 singura persoană împuternicită era A.J., rezultă şi din adresa aflată la vol. II prin care se transmite B.R.D. – G.S.G. Buzău specimenul de semnătură şi datele de identificare a acesteia.
Reţinând că hotărârea recurată este legală şi temeinică urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. IV, cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei P.E.N. arestul preventiv executat de la 3 februarie 2003 la 1 iunie 2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele P.E.N. şi P.M. şi de partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău împotriva deciziei penale nr. 525 din 3 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv pentru inculpata P.E.N. de la 3 februarie 2003 la 1 iunie 2004.
Obligă recurentele inculpate, precum şi recurenta parte responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2943/2004. Penal. Cont.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2953/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
