ICCJ. Decizia nr. 3033/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3033/2004
Dosar nr. 1079/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 616 din 16 septembrie 2003, a condamnat pe inculpatul P.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 864 din acelaşi cod, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1059/2001 a Judecătoriei Paşcani, dispunându-se executarea ei alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute în total 3 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile prevăzute de art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 21 ianuarie la 19 februarie 2003.
Inculpatul a fost obligat la 30.000.000 lei cu titlu de daune morale şi 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă V.D. şi la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în esenţă, pe baza probelor administrate că, în ziua de 14 ianuarie 2003, în timp ce se deplasa prin pădurea T., partea vătămată V.D. a fost văzută de inculpatul P.G. care tăia lemne în pădure şi era într-o stare avansată de ebrietate. Fiind rudă cu partea vătămată (soţul acesteia îi botezase copilul), inculpatul cunoştea că pe data de 13, partea vătămată, învăţătoare în satul Buda, îşi primeşte salariul, aşa încât a hotărât să o tâlhărească.
Astfel, a apărut brusc în faţa părţii vătămate (mascat cu pulovărul cu care era îmbrăcat şi pe care l-a tras pe cap), a prins-o cu o mână de gât şi a ameninţat-o cu un cuţit, cerându-i banii. De teamă, V.D. a scos o pungă în care avea 500.000 lei, pe care a dat-o inculpatului.
Pe data de 18 ianuarie 2003 (după comiterea faptei) inculpatul a căutat pe partea vătămată, a recunoscut că este autorul faptei, restituindu-i suma de 500.000 lei şi rugând-o să-l ierte.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 33 din 5 februarie 2004 a admis apelul declarat de procuror, a casat sentinţa numai cu privire la pedeapsa aplicată pe care a majorat-o la 4 ani şi 6 luni închisoare şi menţinând revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 6 luni închisoare, a dispus ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 5 ani închisoare.
Totodată, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
S-a motivat că în mod just au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, însă cuantumul pedepsei aplicate este mult prea redus raportat la gravitatea faptei şi consecinţele acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând să fie redusă pedeapsa aplicată de instanţa de apel.
Recursul nu este întemeiat.
În concordanţă cu probele administrate, instanţele au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunea săvârşită de acesta.
Faţă de comportarea în general a inculpatului şi în special faţă de comportarea sa după comiterea faptei, când a restituit victimei banii sustraşi şi i-a cerut iertare, instanţele au apreciat corect oportunitatea reţinerii unor circumstanţe atenuante personale, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special (de 7 ani închisoare) prevăzut de lege.
În acest context, în mod judicios instanţa de apel a apreciat că pedeapsa de numai 3 ani închisoare, aplicată de instanţa de fond este mult prea redusă raportat la gravitatea faptei şi consecinţele acesteia, hotărând justificat majorarea ei la 4 ani şi 6 luni închisoare.
Desigur, hotărârea instanţei de apel este temeinică şi faţă de împrejurarea că anterior inculpatul a mai beneficiat de clemenţă, atunci când a fost condamnat pentru o infracţiune de furt calificat, tot prin reţinerea unor circumstanţe atenuante personale, la o pedeapsă de numai 6 luni închisoare şi care, datorită cuantumului, nu i-a atras starea de recidivă.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat este neîntemeiat şi va fi respins ca atare, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 33 din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3030/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3035/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
