ICCJ. Decizia nr. 3011/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3011/2004
Dosar nr. 2714/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1082/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpatei Şt.M. trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi impun menţinerea acesteia în condiţiile legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, care a criticat-o pentru greşita menţinere a măsurii arestării preventive, considerând că în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri şi a solicitat revocarea ei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă emis se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. b) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani şi lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere şi natura infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Analizând recursul declarat de inculpată, raportat la cele arătate se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia inculpatei pentru faptele pentru care a fost trimisă în judecată, cauza aflându-se în apel.
Dealtfel la 22 aprilie 2004, prin Decizia penală nr. 307/ A Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, a soluţionat apelurile declarate în cauză.
Aşa fiind, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice o astfel de cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpata Şt.M. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata Şt.M. împotriva încheierii din 12 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, pronunţată în dosar nr. 1082/2004.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2983/2004. Penal. Art.215 alin.3; 4 pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3021/2004. Penal. Art. 211 alin.2 c.pen.... → |
|---|
