ICCJ. Decizia nr. 3023/2004. Penal. Art.art.174, 176, 211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3023/2004
Dosar nr. 2106/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2004
Examinând recursurile de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 38 din 10 februarie 2004 au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. Ţ.C., după cum urmează:
- 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (p. văt. C.D.);
- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen (p. văt. Ţ.E.);
- 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav;
- 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 402 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2270/2000 a Judecătoriei Botoşani şi s-a dispus contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat pedeapsa de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., sporită la 19 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 noiembrie 2002 la zi.
S-a menţinut arestarea preventivă şi s-a prelungit măsura arestării cu 60 de zile.
2. Ţ.M.L., după cum urmează:
- 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. (p. văt. C.D.);
- 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen.;
- 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi (21) lit. a) şi c) C. pen.
În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 21 noiembrie 2002 la zi.
S-a menţinut starea de arest şi s-a prelungit arestarea cu 30 zile.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la:
- 250.000 lei despăgubiri către partea civilă C.D.;
- 20.000.000 lei daune materiale şi 30.000.000 lei daune morale către partea civilă C.I.
S-au respins pretenţiile părţii civile Ţ.E. cu privire la suma de 4.000.000 lei.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-au reţinut următoarele:
1. În seara de 7 decembrie 2002, la propunerea inculpatului Ţ.C., inculpaţii s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate C.D., în vârstă de 84 ani pentru a sustrage bani, cu care să-şi cumpere băuturi alcoolice.
Inculpaţii au bătut în geam şi după ce s-au asigurat că partea vătămată este singură acasă, au forţat uşa de la intrare cu o scândură şi au intrat în casă.
Inculpatul Ţ.C. a lovit partea vătămată şi a ţinut-o imobilizată, timp în care, inculpatul Ţ.L.M., la lumina unei brichete, a căutat prin casă şi a sustras dintr-o cutie suma de 250.000 lei.
Pentru că se făcuse târziu şi nu mai aveau unde să consume băuturi alcoolice, inculpaţii s-au întors acasă, iar inculpatul Ţ.M.L. i-a povestit prietenei sale, martora P.M., cum au sustras bani de la partea vătămată.
2. În dimineaţa de 5 noiembrie 2002, inculpatul Ţ.C. a văzut-o pe partea vătămată Ţ.E., îndreptându-se spre piaţă şi a hotărât să intre în locuinţa acesteia pentru a sustrage bunuri.
Inculpatul a pătruns în casă pe un geam care nu era bine închis şi a sustras dintr-un sertar 7 librete C.E.C.
Acasă la el a găsit-o pe martora P.M., prietena fratelui său şi pentru că nu ştia să citească i-a dat libretele să-i spună ce sumă este înscrisă pe ele. Martora a văzut că banii sunt depuşi pe numele Ţ.
Libretele au fost găsite cu ocazia percheziţiei şi au fost restituite părţii vătămate.
S-a reţinut că din dosar nu rezultă că în afara celor 7 librete, inculpatul ar mai fi sustras şi o sumă de bani, un pulover şi o lenjerie de pat, astfel încât, pretenţiile părţii vătămate de a fi despăgubită cu 4.000.000 lei sunt neîntemeiate.
3. Inculpaţii şi alţi membrii ai familiei prestau diferite munci în gospodăria victimei C.P. în vârstă de 61 ani, primind în schimb produse agricole.
În seara de 18 noiembrie 2002, după ce au consumat băuturi alcoolice la mai multe baruri din sat, inculpaţii au pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate, la propunerea inculpatului Ţ.M.L., ştiind că în acea zi s-au încasat pensiile.
Inculpatul Ţ.C. a forţat un geam şi cei doi au pătruns în casă. După escaladarea ferestrei, inculpatul Ţ.C. a căzut, iar victima s-a trezit, a ieşit din casă şi a început să ţipe. Inculpaţii au ieşit după ea şi au început s-o lovească cu pumnii şi picioarele, cerându-i să le dea banii.
Victima le-a spus că nu are bani, deoarece nu a încasat pensia. Inculpatul Ţ.C. a imobilizat-o la sol, a continuat să o lovească în timp ce, celălalt inculpat a început să caute bani prin casă. La un moment dat, victima le-a spus că are pe geam într-o cameră 100.000 lei şi inculpatul Ţ.M.L. s-a dus şi a luat banii, după care cei doi au părăsit locul faptei.
După plecarea inculpaţilor, victima s-a dus la vecinii săi, martorii E.I. şi E.M. şi le-a relatat cele întâmplate.
A doua zi, în jurul orei 14,00, victima a decedat. Cu ocazia necropsiei s-au constatat echimoze, escoriaţii, infiltrat sanguin epicranian, stază cerebrală, infiltrat sanguin toracic, fractură stern C. 2-3, fracturi costale, fractură dublă C. 4, hemotorax stâng, miocardfibroză, distrofie gravă hepatică, stază şi anemie în organe.
S-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorită hemoragiei interne consecinţa rupturii pulmonare în cadrul unui traumatism toracic indus, leziunile putând fi produse prin lovire cu corpuri dure şi comprimare între două planuri dure.
Prin Decizia penală nr. 91 din 29 martie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile inculpaţilor şi a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor reţinerea de 24 ore din data de 12 octombrie 2002.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei; s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus la zi durata arestării preventive.
Inculpaţii au declarat recurs.
Recursul declarat de inculpatul Ţ.C. îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi vizează greşita individualizare a pedepsei.
Prin recursul declarat de inculpatul Ţ.M.L., s-a susţinut că s-a comis o gravă eroare de fapt, întrucât nu a participat la săvârşirea infracţiunii de omor.
Recursurile nu sunt fondate.
Din declaraţiile martorilor E.G., E.M. şi B.Şt. rezultă că victima i-a recunoscut pe agresori şi a spus martorilor că i-au lucrat uneori în gospodărie, fiind băieţii lui Ţ., poreclă atribuită în sat mami inculpaţilor.
Declaraţiile date de coinculpatul Ţ.C. la 21 noiembrie 2002 şi 14 ianuarie 2003, în care acesta arată că fratele său a participat la comiterea faptei din noaptea de 18 noiembrie 2002 împotriva victimei C.P., se coroborează cu aceste declaraţii ale martorilor şi sunt de natură a dovedi comiterea faptei de către Ţ.M.L.
Reţinând şi împrejurarea că într-o scrisoare adresată din penitenciar inculpatului Ţ.C., inculpatul Ţ.M.L. i-a solicitat să ia asupra lui fapta, precum şi pe aceea că la testul poligraf s-a constatat comportamentul său stimulat, Curtea constată că în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatului Ţ.M.L. comiterea infracţiunilor de omor şi de tâlhărie comise asupra părţii vătămate C.P.
Se constată, de asemenea, că este neîntemeiată critica formulată de inculpatul Ţ.C. cu privire la individualizarea pedepsei, aceasta fiind corespunzătoare pericolului social concret al fiecărei fapte, determinat de modalitatea în care a fost comisă, de urmările produse, dar şi de persoana inculpatului care este recidivist, fiind condamnat anterior pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat.
Cum nici din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ţ.C. şi Ţ.M.L. împotriva deciziei penale nr. 91 din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 21 noiembrie 2002 la 3 iunie 2004, pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3021/2004. Penal. Art. 211 alin.2 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 3032/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
