ICCJ. Decizia nr. 2983/2004. Penal. Art.215 alin.3; 4 pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2983/2004
Dosar nr. 2259/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1313 din 19 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul I.A., în baza art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.
Conform art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 667.009.600 lei către S.C. H. S.R.L. Bacău, reactualizată în raport de indicele de inflaţie la data executării, în sumă de 3.561.381.972 lei către S.C. N. S.R.L. şi la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în cursul lunii martie 1999, numitul H.M., asociat unic al S.C. H. S.R.L. Bacău, a încheiat un contract de compensare cu S.C. C. S.A. Timişoara în baza căruia urma să primească diferite cantităţi de carne şi produse din carne, cu condiţia achitării în prealabil a asigurării riscului de neplată, în sumă de 20.000 dolari S.U.A. Această sumă a fost achitată de o cunoştinţă a numitului H.M., respectiv martorul Z.N., care urma să o recupereze din vânzarea mărfii, în care scop l-a delegat pe martorul Stănescu Marin să-şi ridice produsele, în numele S.C. H. S.R.L.
Pentru găsirea de cumpărători, H.M. a contactat mai mulţi cunoscuţi, reuşind încheierea contractului nr. 129 din 18 martie 1999 între S.C. H. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L. reprezentată de P.M., potrivit căruia prima societate urma să vândă celeilalte carne şi produse din carne în valoare de 12 miliarde lei.
Conform acestui contract S.C. N. devenea singurul cumpărător al produselor ce urmau să fie livrate de S.C. H. S.R.L., însă, în realitate, această societate era un intermediar care, pentru vânzare, urma să apeleze la alţi intermediari, printre care se aflau L.A., B.D.F. şi P.V., acesta din urmă reuşind să găsească drept client pe inculpatul I.A., administrator al S.C. P. S.R.L.
Conform înţelegerii, martorul P.V. urma să primească un comision de 1% din valoarea produselor cumpărate şi, pentru a se face credibil, inculpatul a pretins că este proprietarul unei fabrici de mezeluri. În realitate inculpatul I.A. închiriase un spaţiu frigorific de depozitare în comuna Domneşti, judeţul Ilfov şi aici l-a condus pe martorul P.V.
Cercetările efectuate au dus la concluzia că intermediarii L.A. şi B.D.F. şi-au declinat date false de identificare, fiind în legătură şi înţelegere în scop de fraudă cu inculpatul I.A.
Conform înţelegerilor consemnate prin contract, S.C. H. S.R.L. a livrat S.C. N., în perioada 20 - 26 martie 1999, diferite cantităţi de carne şi aceasta, la rândul ei, a livrat-o S.C. P. S.R.L., administrată de inculpatul I.A., în valoare de 4.314.396.053 lei.
Inculpatul l-a determinat pe administratorul S.C. H. S.R.L., H.M., să-i livreze şi direct marfă, în valoare de 785.777.000 lei.
Pentru toate aceste produse inculpatul urma să achite 15% din valoare în numerar iar diferenţa prin file C.E.C.
De urmare, pentru marfa ce i-a fost livrată de către S.C. H. S.R.L. a achitat în numerar suma de 117.866.100 lei, iar pentru diferenţa, în sumă de 667.009.600 lei a emis file C.E.C.
De asemenea, inculpatul a emis 5 file C.E.C. pentru plata mărfii primită de la S.C. N., în valoare totală de 3.701.891.969 lei, cu precizarea că prejudiciul cauzat acestei societăţi este de 4.314.396.053 lei.
Filele C.E.C., emise în numele M.R.B. pe seama contului S.C. P. S.R.L., nu au putut fi onorate din lipsă disponibil şi, mai mult decât atât, trăgătorul se afla în interdicţie bancară. După primirea mărfii, inculpatul a reuşit valorificarea acesteia, fiind identificate unele societăţi cumpărătoare, după care a dispărut, nemaiputând fi găsit de către partenerii de afaceri şi nici de organul de urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri partea civilă S.C. H. S.R.L. Bacău a declarat apel, criticând-o pentru greşita reţinere a prejudiciului cauzat, care în realitate este în sumă de 13.292.637.358 lei, atât cât s-a constituit parte civilă şi care reprezintă, pe de o parte, contravaloarea mărfii livrată atât de S.C. N. S.R.L., cât şi direct de către S.C. H. S.R.L., întrucât prima societate a andorsat filele C.E.C. către S.C. H. S.R.L. iar, pe de altă parte penalităţile.
Prin Decizia penală nr. 234 din 30 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul părţii civile, constatând că în cauză au fost săvârşite două infracţiuni de înşelăciune, cu părţi civile diferite.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către partea civilă S.C. H. S.R.L. Bacău, nemotivat în scris şi nesusţinut oral.
În aceste condiţii, recursul va fi examinat în limitele prevăzute de art. 38510 alin. (21) C. proc. pen.
Curtea constată că recursul nu este fondat.
Atât în soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi în soluţionarea laturii civile instanţele care s-au pronunţat au avut în vedere mijloacele de probă legal administrate, din care rezultă fără echivoc săvârşirea de către inculpatul I.A. a două infracţiuni de înşelăciune, în raporturile contractuale cu S.C. H. S.R.L. Bacău, pe de o parte, şi cu S.C. N. S.R.L., pe de altă parte.
Facturile aflate la dosar atestă raporturi comerciale în cadrul cărora S.C. H. S.R.L. livrează S.C. N. S.R.L. carne şi produse din carne şi aceleaşi cantităţi sunt apoi livrate de această din urmă societate, către S.C. P. S.R.L., administrată de inculpatul I.A.
Numai într-un singur caz, conform facturii nr. 2185751 din 19 martie 1999, S.C. H. S.R.L. a livrat S.C. P. S.R.L. produse din carne, în valoare de 785.776.000 lei.
Având în vedere aceste date, corect a fost obligat inculpatul I.A. la plata despăgubirilor în limita sumei care a format obiectul filei C.E.C. seria A 009 nr. 00001476, fără acoperire, respectiv de 667.909.600 lei, către S.C. H. S.R.L. Bacău, reactualizată în raport de indicele de inflaţie la data executării.
Andosarea, de către S.C. N. S.R.L., pentru S.C. H. S.R.L., a filelor C.E.C. emise de inculpat, nu are efect asupra identităţii părţilor civile, prejudiciate prin infracţiunile săvârşite.
Faţă de cele ce preced, recursul părţii civile S.C. H. S.R.L. Bacău va fi respins ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S.C. H. S.R.L. Bacău împotriva deciziei penale nr. 234/ A din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul I.A.
Obligă pe recurenta parte civilă la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2973/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 3011/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
