ICCJ. Decizia nr. 3032/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3032/2004
Dosar nr. 1063/2004
Şedinţa publică din3 iunie. 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 314 din 17 septembrie 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul P.R. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost obligat inculpatul la 20.000.000 lei daune materiale şi 5.000.000 lei daune morale, către partea civilă B.N.
A fost obligat inculpatul la 1.500.000 lei lunar, cu titlu de prestaţie periodică, începând cu 24 aprilie 2001 şi până la încetarea stării de nevoie, către aceeaşi parte civilă.
A fost obligat inculpatul să achite părţii civile Spitalul Clinic de Recuperare Neuromotorie Iaşi suma de 1.420.020 lei, Spitalului Clinic nr. 3 Iaşi suma de 2.570.519 lei şi Spitalului de Adulţi Bârlad suma de 366.690 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
A fost obligat inculpatul la 6.575.000 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a menţinut sechestrul asigurator aplicat imobilului proprietatea exclusivă a inculpatului P.R., situat în satul Ghireasa, judeţul Vaslui, înregistrat la Primăria comunei Măluşteni în Registrul agricol I poziţia 948, compus din casă de locuit, anexe gospodăreşti şi suprafaţa de 4.100 mp.
A fost obligat inculpatul la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 23 aprilie 2001, la căminul cultural din satul Ghireasa, judeţul Vaslui s-a organizat, conform tradiţiei, o petrecere care marca sărbătoarea religioasă a Sf. Gheorghe.
La această petrecere au participat mai multe persoane, printre care şi inculpatul P.R., fratele acestuia, P.A. şi partea vătămată B.N.
Spre dimineaţă prin jurul orelor 3,30 – 4,00, s-a iscat un conflict între inculpatul P.R. şi D.N., familiile acestora aflându-se în duşmănie de mai mult timp. În acest context s-au creat două tabere, una din care făcea parte inculpatul P.R., fratele său P.A., P.G., P.G., P.M. şi alţii şi altă tabără care-l susţineau pe D.N.
Inculpatul P.R. înarmat cu un par i-a aplicat numitului D.N. o lovitură în cap, luându-l prin surprindere.
La câţiva metri de locul respectiv se afla şi partea vătămată B.N., spre mijlocul sălii de dans, în partea dreaptă. Inculpatul P.R., s-a apropiat apoi de partea vătămată B.N. şi i-a aplicat cu putere o lovitură cu parul în cap, în zona parietală stângă, partea vătămată căzând, ca urmare a impactului. Apoi inculpatul a continuat să o lovească cu parul peste diferite regiuni ale corpului.
În acel moment în conflict au intervenit P.G., P.M. şi P.F., care au lovit şi ei pe partea vătămată peste picioare şi peste mâini. S-a produs învălmăşeală, iar numitul R.M. a intervenit şi a scos pe partea vătămată până la uşă, unde a fost luată de D.G. şi dusă acasă.
În urma loviturii primite de la inculpatul P.R., partea vătămată B.N. a fost internat în Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi în perioada 26 aprilie – 7 mai 2001, prezentând diagnosticul de „hematom extradural subacut temporo-parietal stânga subjacent unei linii de fractură temporo-parietală", fiind operat.
În constatarea medico-legală traumatologică se arată că partea vătămată B.N. a prezentat un traumatism cranian cu plăgi contuze, regiunea parietală stângă, fractură temporo-parietală stânga şi hematom extradural subacut temporo-parietal stânga operat.
S-a menţionat că, leziunea suferită la cap de partea vătămată a necesitat 22-24 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi a pus în pericol viaţa părţii vătămate, care a rămas cu o lipsă de substanţă osoasă.
Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti prin Raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. 1388 din 27 mai 2003 efectuat de Institutul de Medicină Legală Iaşi s-a concluzionat că partea vătămată B.N. a prezentat în luna aprilie 2001 un traumatism cranio-cerebral cu plăgi contuze epicraniene, fractură craniană şi hematom extradural subacut, ce a necesitat intervenţie chirurgicală, leziuni ce au putut fi produse prin loviri cu corpuri dure şi pot data din 24 aprilie 2001.
S-a arătat că partea vătămată a necesitat 25-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, interval ce include şi perioada necesară protezării defectului osos cranian (cranio-plastie), leziunea meningială punând în primejdie viaţa victimei.
Se precizează în expertiză că partea vătămată prezintă la data actuală lipsă de substanţă osoasă craniană de 4/5 cm consecinţă a traumatismului din luna aprilie 2001, actualmente protezată şi hipoacuzie severă de percepţie bilaterală şi tulburări de vorbire, manifestări anterioare traumatismului menţionat, neputându-se stabili o legătură de cauzalitate între leziunile traumatice amintite şi deficitul funcţional auditiv şi de vorbire constatat în prezent.
De asemenea, potrivit baremului A. lipsa de substanţă osoasă craniană constituie infirmitate fizică chiar în condiţiile protezării defectului osos şi reprezintă deficit funcţional cu scăderea definitivă a capacităţii de muncă (invaliditate) de 20%.
Leziunea de la cap a fost cauzată de inculpatul P.R., urmare loviturii cu parul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă B.N. şi inculpatul P.R.
În apelul său partea civilă a susţinut că daunele morale acordate sunt prea reduse şi nu reprezintă suferinţa morală încercată. A solicitat majorarea daunelor materiale, iar daunele morale să fie acordate în sumă de 500.000.000 lei.
Inculpatul a formulat următoarele critici:
Nelegalitatea hotărârii de condamnare, prin inexistenţa unor probe concludente care să conducă la vinovăţia sa.
Instanţa a înlăturat declaraţiile martorilor propuşi în apărare şi a dat credit doar declaraţiilor martorilor din anturajul părţii vătămate.
A mai susţinut că martorii au arătat că în îmbulzeala creată inculpatul a încercat să se apere de loviturile părţii vătămate, situaţie în care se impune achitarea.
Inculpatul a mai solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., deoarece fratele său a fost bătut şi el a fost lovit de partea vătămată şi calcularea prestaţiei periodice conform HG nr. 231/2001, nr. 1037/2001 şi nr. 1105/2002, potrivit cărora despăgubirile periodice lunare nu pot depăşi suma de 500.000 lei.
Inculpatul a mai cerut ridicarea sechestrului asigurator aplicat asupra imobilului său, deoarece acesta a acceptat să despăgubească victima cu suma de 20.000.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 40 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi au fost admise apelurile declarate de partea civilă B.N. şi a inculpatului P.R.
S-a dispus desfiinţarea în parte, în latură civile şi rejudecând, a fost majorat cuantumul daunelor morale de la 5.000.000 lei la 50.000.000 lei, către partea civilă B.N., fiind obligat inculpatul P.R. la plata acestei sume.
A fost redusă de la 1.500.000 lei, la 600.000 lei lunar, prestaţia periodică datorată părţii civile B.N. de către inculpat, începând cu data de 24 aprilie 2001 şi până la ivirea unei cauze de modificare sau de stingere a acestei obligaţii.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite părţii civile suma de 2.062.400 lei, reprezentând onorar avocat şi cheltuieli de transport.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare, în sumă de câte 500.000 lei, în apelurile părţi civile şi a inculpatului au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă B.N., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi majorarea cuantumului daunelor morale şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
În recursul său, inculpatul P.R. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece fapta reţinută în sarcina sa nu întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Pe latură civilă, apărătorul inculpatului a solicitat calcularea sumelor stabilite ca prestaţii periodice conform HG nr. 231/2001, HG nr. 1037/2001 şi HG nr. 1105/2002, reducerea cuantumului daunelor morale şi înlăturarea măsurii sechestrului asigurator aplicat asupra imobilului proprietatea recurentului inculpat.
Recursul declarat de partea civilă este fondat, iar recursul declarat de inculpat este nefondat.
Cererea formulată de partea civilă prin care a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale se constată că este întemeiată şi urmează să fie admisă.
Temeiul răspunderii penale pentru prejudiciile cauzate în urma săvârşirii unei infracţiuni îl constituie conform art. 14 alin. (3) C. proc. pen., dispoziţiile civile de drept material, care reglementează răspunderea civilă delictuală şi anume art. 998 – art. 1003 C. civ., precum şi cele de drept procesual civil.
Potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudicii, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a cauzat a-l repara, iar conform art. 999 din acelaşi cod, omul este responsabil numai pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa, dar şi pentru acela cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.
Aceste texte de lege, care folosesc termenul general de „prejudiciu" fără a distinge în raport de caracterul material sau moral al acestuia, trebuie interpretat în sensul că urmează să fie reparate atât prejudiciile materiale, cât şi cele morale cauzate prin fapte ilicite.
Din certificatul medico-legal emis la data de 17 august 2001 de Cabinetul medico-legal Vaslui rezultă că partea vătămată B.N. a prezentat un traumatism cranian cu plagă contuză regiunea parietală stânga, fractură temporo-parietală stângă şi hematom extradulal subacut temporo-parital stâng operat.
Traumatismul a pus în pericol viaţa bolnavului, iar în urma traumatismului suferit acesta a rămas cu o lipsă de substanţă osoasă pe o suprafaţă de 5/4 cm şi un sindrom contuzo-afazic progresiv, ceea ce îi confirmă o infirmitate fizică permanentă cu invaliditate.
De asemenea, prin concluziile raportului de expertiză medico-legală traumatologică ale Institutului de Medicină Legală Iaşi s-a atestat faptul că lipsa de substanţă osoasă craniană constituie o infirmitate fizică, chiar în condiţiile protezării degetului osos şi reprezintă deficit funcţional cu scăderea definitivă a capacităţii de muncă (invaliditate) de 20% conform baremului A.
În consecinţă, victima a suferit pe lângă prejudiciul material şi un prejudiciu moral, deoarece prin fapta comisă de inculpat i-a fost cauzată o infirmitate fizică permanentă şi definitivă, care o împiedică să ducă o viaţă normală specifică vârstei sale de 42 ani, astfel că valoarea daunelor morale stabilită de instanţa de apel, se apreciază că este prea redusă, urmând ca aceasta să fie majorată de la 5.000.000 lei la 250.000.000 lei.
În ce priveşte critica formulată de partea civilă B.N. referitoare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că aceasta este prea mică în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei comise de inculpat, se constată că nu este fondată şi urmează să fie respinsă.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare inculpatului P.R., instanţele au acordat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi de datele ce caracterizează persoana lui, nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Cererea inculpatului prin care solicită achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece fapta reţinută în sarcina lui nu întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, se constată că nu este întemeiată şi urmează să fie respinsă ca atare.
Astfel, fapta inculpatului P.R. de a aplica părţii vătămate B.N. o lovitură cu un par în cap, în măsură să-i producă acesteia o leziune care i-a pus viaţa în pericol, necesitând pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Comiterea infracţiunii şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite cu certitudine de plângerea şi declaraţia părţii vătămate, certificatul medico-legal, constatarea medico-legală traumatologică, declaraţiile martorilor D.V., Z.T., A.E., D.G., D.N. şi I.M., raportul de expertiză medico-legală traumatologică, fişa medicală, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Aşa fiind, se constată că în cauză nu există temeiuri pentru achitarea inculpatului, în sensul solicitat, urmând ca primul motiv formulat de acesta să fie respins ca nefondat.
De asemenea, în mod corect instanţele au apreciat că susţinerile inculpatului, în sensul că a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, sunt lipsite de suport probator şi pe cale de consecinţă, nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
În declaraţiile lor, martorii D.N., I.M., D.G., A.E., Z.T. şi D.V. au relatat faptul că inculpatul aflat în posesia unei bâte, s-a apropiat de partea vătămată B.N., care se afla în acel moment lipit de un perete al încăperii şi care privea la modul în care se distrau ceilalţi tineri. Ştiind că victima este prietenă cu D.N., i-a aplicat acesteia o lovitură cu parul în cap, urmată de căderea acesteia în genunchi, nemaiavând timp să se apere sau să reacţioneze în vreun fel.
Aşadar, se constată că în cauză nu există temeiuri pentru aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., urmând ca cererea formulată de inculpat în acest sens, să fie respinsă.
În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta a fost corect individualizată, instanţele acordând semnificaţie tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La stabilirea şi aplicarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea concretă a săvârşirii ei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este infractor primar, a recunoscut parţial săvârşirea faptei şi a fost de acord să despăgubească partea civilă, doar cu o sumă mai mică, conform declaraţiei date în cursul cercetării judecătoreşti.
Aşa fiind, pedeapsa de 4 ani închisoare este în măsură să asigure reeducarea inculpatului, în vederea reinserţiei lui în societate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În ce priveşte critica formulată de inculpat referitor la modul de soluţionare a laturii civile, se constată că este nefondată.
Astfel, prin HG nr. 1037/2001, nr. 1105/2002 şi nr. 1515/2003, salariile de bază minim brut garantate în plată au fost de 1.750.000 lei lunar pentru perioada martie 2002 – 1 martie 2003, 2.500.000 lei de la 1 ianuarie 2003 şi 2.800.000 lei de la 1 ianuarie 2004.
Se constată că nu poate fi primită critica inculpatului de acordare pe tranşe a acestei sume de bani, atâta timp cât nu a făcut dovada în sensul plăţii voluntare de către acesta.
Cum hotărârea penală devine executorie la data rămânerii sale definitive, situaţie în care raportat şi inflaţiei monetare despăgubirea periodică se va raporta la suma de 2.800.000 lei, reprezentând salariul de bază minim, conform HG nr. 1515/2003.
Aşa cum în mod corect a apreciat instanţa de control judiciar, faţă de invaliditatea de 20% a părţii civile, acest cuantum a fost redus la suma de 600.000 lei lunar, începând cu 24 aprilie 2001 şi până la ivirea unei cauze de modificare sau stingere a acestei obligaţii.
Aşadar, în cauză nu există motive pentru reducerea cuantumului prestaţiei periodice lunare la plata căreia a fost obligat inculpatul către partea civilă, dar nici pentru majorarea ei.
Cererea inculpatului prin care solicită ridicarea măsurii sechestrului asigurator aplicat asupra imobilului proprietatea sa, se constată că nu poate fi primită.
Potrivit art. 163 C. proc. pen., măsurile asiguratorii, iar în cursul procesului penal de procuror sau instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Verificând actele şi lucrările dosarului se constată că inculpatul nu a făcut dovada achitării nici uneia din despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat către partea civilă, astfel că ridicarea sechestrului asigurator nu se justifică, această măsură conferind o garanţie a efectuării integrale a plăţii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de partea civilă B.N. să fie admis.
Se va casa Decizia atacată numai cu privire la cuantumul daunelor morale.
Se va majora cuantumul daunelor morale de la 5.000.000 lei la 250.000.000 lei, urmând ca inculpatul P.R. să fie obligat la plata acestei sume către partea civilă B.N.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.R.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă B.N. împotriva deciziei penale nr. 40 din 10 februarie2004 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul P.R.
Casează Decizia atacată numai cu privire la cuantumul daunelor morale.
Modifică cuantumul daunelor morale, în sensul că le majorează de la 5.000.000 lei la 250.000.000 lei şi obligă pe inculpatul P.R. la plata acestei sume către partea civilă B.N.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.R. împotriva deciziei penale nr. 40 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3023/2004. Penal. Art.art.174, 176, 211 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 3038/2004. Penal. Legea nr.284/1947;... → |
|---|
