ICCJ. Decizia nr. 3021/2004. Penal. Art. 211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3021/2004
Dosar nr. 1912/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 79 din 16 iulie 2003, Tribunalul Sălaj Zalău a condamnat, printre alţii, pe inculpatul:
- S.M.,;
- în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la 8 ani şi 6 luni închisoare;
- în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat la 4 ani închisoare.
S-a menţinut liberarea condiţionată a restului de 1014 zile.
- în baza art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate şi s-a contopit în prezenta pedeapsă restul neexecutat de 1038 zile din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 137/1998 a Tribunalului Satu Mare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
S-a prelungit măsura arestării preventive până la 14 aprilie 2003 şi s-a dedus prevenţia începând cu 4 aprilie 2003.
S-a confiscat în favoarea statului de la inculpatul S.M. suma de 5.000.000 lei.
Inculpatul S.M. a fost obligat să plătească statului suma de 6.600.000 lei, din care suma de 900.000 lei onorariu avocaţial din oficiu ce a fost remisă Baroului Avocaţial Sălaj, din fondul Ministerului Justiţiei şi pe inculpaţii F.V. şi L.M. la câte 3.600.000 lei din care câte 900.000 lei, onorariu avocaţial din oficiu ce s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj au fost trimişi în judecată inculpaţii S.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi conducere a unui autoturism având o concentraţie alcoolică de 4,47 mg/l, în aerul expirat prevăzută şi pedepsită de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; F.V. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1), (2) lit. c) şi (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); L.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1), (2) lit. c) şi (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a infracţiunii de conducere fără permis, prevăzută şi pedepsită de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a reţinut în actul de sesizare că inculpatul S.M. împreună cu inculpaţii F.V. şi L.S. au sustras în data de 31 august 2000, în loc public, prin violenţă de la partea vătămată S.I. un autoturism, suma de 570.000 lei, 20 mărci germane, 7200 forinţi şi un ghiul din aur. Inculpatul S.M. se mai face vinovat de săvârşirea infracţiunii de furt calificat sustrăgând în data de 28 august 1997, prin efracţie de la partea vătămată SC U.S. SRL, bunuri în valoare de 5.000.000 lei, iar în data de 8 martie 2003 a condus pe drum public un autoturism având în aerul expirat o concentraţie alcoolică de 4,47 mg/l.
Pe lângă infracţiunea de tâlhărie inculpatul L.S. s-a făcut vinovat şi de săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autoturism fără a avea permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Din actele şi lucrările dosarului: proces verbal de constatare, proces verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile părţii vătămate, declaraţii de martori, proces verbal de confruntare, proces verbal de recunoaştere din grup, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, raport de constatare medico-legală, acte medicale, testare alcoolemie, proces verbal de reconstituire, s-a reţinut următoarele:
I. În data de 31 august 2002 inculpaţii S.M., F.V. şi L.S. s-au deplasat din oraşul Jibou în Oradea, cu scopul de a trece frontiera în Ungaria. Este de precizat că în acea perioadă inculpatul S.M. era dat în urmărire generală, deoarece fiind într-o perioadă de întrerupere a unei pedepse nu s-a mai prezentat în penitenciar, după expirarea întreruperii. Cei trei inculpaţi s-au răzgândit şi s-au hotărât să se întoarcă din Oradea la Jibou cu un taxi.
În după-amiaza zilei de 31 august 2000 inculpaţii au luat legătura cu partea vătămată S.I., taximetrist în gara din Oradea şi s-a înţeles cu aceasta că în schimbul sumei de 600.000 lei să-i ducă până la Zalău.
În drum spre Zalău inculpaţii s-au oprit în localitatea Porti, comuna Marca, judeţul Sălaj, unde au consumat la un bar băuturi alcoolice, fiind serviţi de martora B.C. Acelaşi lucru l-au făcut inculpaţii şi în Şimleu Silvaniei, unde au fost serviţi de martora S.G.
Înainte de a intra în Zalău, inculpatul S.M. i-a cerut părţii vătămate să intre în localitatea Panic, pentru a merge la un bar şi a aştepta să se însereze. Inculpaţii nu au rămas în Panic şi i-au cerut părţii vătămate să se întoarcă pentru a merge la Zalău. Înainte de a ajunge la şoseaua principală inculpaţii S.M. şi F.V. s-au înţeles pe ţigăneşte să-l tâlhărească pe taximetrist, cu atât mai mult cu cât acesta şi-a manifestat intenţia de a se întoarce la Oradea.
Partea vătămată a oprit maşina şi atunci inculpaţii S.M. şi F.V. aflaţi în partea dreaptă faţă şi în spatele şoferului l-au lovit pe acesta, aducându-l în stare de inconştienţă. După aceea inculpaţii au sustras de la partea vătămată suma de 570.000 lei, 20 mărci germane şi 7.200 forinţi, dar şi un ghiul de aur de pe degetul acesteia. Au scos-o pe victimă din maşină şi au lăsat-o într-un şanţ, apoi inculpatul L.S., care nu avea permis de conducere, s-a urcat la volanul maşinii şi împreună cu ceilalţi doi inculpaţi au plecat la Zalău. Au abandonat maşina în faţa gării din Zalău, apoi cu un taxi au plecat la Jibou, plătind cursa din banii sustraşi de la partea vătămată.
Cu ocazia cercetării maşinii părţii vătămate s-a identificat, pe un filtru de ţigară găsit în partea dreaptă spate grupa sanguină B3 (secretor) care aparţine inculpatului L.S. şi care indică locul unde a stat acesta în maşină. De asemenea, pe un pachet de ţigări, găsit lângă schimbătorul de viteză a fost identificată un fragment de urmă digitală creată de degetul mare a inculpatului L.S. şi care demonstrează că acesta a condus autoturismul sustras din Panic, până în Zalău. Este de menţionat că partea vătămată are grupa sanguină AB4, inculpatul S.M. 01 şi inculpatul F.V. A2. Partea vătămată a declarat că inculpatul cu mustaţă la acea dată, s-a aflat în partea dreaptă spate, ori singurul care avea mustaţă atunci a fost inculpatul L.S. Ceilalţi doi inculpaţi din faţă dreapta şi spate stânga au început să o lovească pe partea vătămată S.I.
În cauză a fost întocmit un raport de constatare medico-legală care concluzionează că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice, produse prin lovire, care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale.
II. În noaptea de 28 august 1997, inculpatul S.M. în timp ce era urmărit pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, a trecut cu autoturismul, venind de la Cluj, prin localitatea Bodia, judeţul Sălaj. Aici, prin forţarea unui lacăt şi a unui grilaj de fier a pătruns în magazinul SC U.S. SRL, de unde a sustras bunuri alimentare în valoare de 5.000.000 lei.
III. În data de 8 martie 2003, în jurul orei 10,25, inculpatul S.M. a fost surprins de organele de poliţie conducând un autoturism, prin municipiul Zalău. A fost testat cu aparatul A.P. şi s-a constatat că inculpatul avea în aerul expirat o concentraţie alcoolică de 0,47 mg/l.
Partea vătămată S.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.600.000 lei, 20 mărci germane şi 7.200 forinţi.
Partea vătămată SC U.S. nu se constituise parte civilă în cauză, urmând ca suma de 5.000.000 lei a bunurilor sustrase să fie confiscată de la inculpatul S.M., conform art. 118 lit. d) C. proc. pen.
Spitalul Judeţean Sălaj Zalău s-a constituit parte civilă cu suma de 243.234 lei cheltuieli de spitalizare.
În şedinţa publică din 16 iulie 2003 inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunii, aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare al instanţei şi totodată au fost de acord să achite părţii civile S.I. despăgubirile civile solicitate.
Din coroborarea probelor administrate în cauză cu recunoaşterea inculpaţilor, a rezultat că inculpaţii se fac vinovaţi de faptele reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu.
Împotriva hotărârii pronunţate în cauză, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi toţi trei inculpaţii.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, a vizat pe inculpatul S.M., apreciind că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sălaj.
Nelegalitatea hotărârii pronunţate a vizat statutul de recidivist al inculpatului S.M., care a comis cele trei fapte în perioade diferite. Parchetul a apreciat că în raport de persoana inculpatului în ce priveşte infracţiunea de furt calificat care a fost comisă în perioada liberării condiţionate având un rest de 1014 zile, instanţa trebuia să revoce liberarea şi prin contopire să aplice un spor.
Infracţiunea de tâlhărie a fost comisă în perioada întreruperii unei pedepse de 7 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 7 iulie 1998 a Tribunalului Satu Mare, situaţie în care erau aplicabile prevederile art. 39 alin. (1) şi (2), raportat la art. 36 alin. (3) C. pen., contopirea făcându-se între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior, iar potrivit art. 36 alin. (3) C. pen., să se scadă perioada executată.
De asemenea instanţa a procedat greşit revocând restul de 1038 zile din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni ce a rămas după eliberarea condiţionată, rest care trebuia revocat în urma săvârşirii celei de a treia infracţiuni, privind legea circulaţiei pe care a comis-o la data de 8 martie 2003, după ce a ajuns în libertate la data de 18 decembrie 2002.
Critica privind netemeinicia hotărârii privind pe inculpatul S.M. a vizat pedeapsa aplicată acestuia pentru infracţiunea de tâlhărie, apreciată ca fiind prea mică în raport cu persoana făptuitorului şi condiţiile concrete de comitere a infracţiunii.
Cei trei inculpaţi prin apelurile declarate şi susţinute în faţa instanţei de apel au solicitat admiterea acestora, desfiinţarea hotărârii pronunţate şi judecând cauza a se dispune reducerea pedepsei aplicate, apreciind că şi o pedeapsă mai redusă va fi în măsură să contribuie la reeducarea lor.
Prin Decizia penală nr. 56 din 19 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, desfiinţând sentinţa apelată în ce priveşte pe inculpatul S.M., cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, contopirea pedepselor pentru infracţiunile concurente şi pedeapsa rezultantă şi rejudecând:
A menţinut pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă comisă la 28 august 1997).
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată privind restul de pedeapsă de 1014 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 4 din 2 februarie 1994 a Tribunalului Sălaj şi a contopit restul de pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
A condamnat pe inculpatul S.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (faptă comisă în 30 august 2000) la pedeapsa de 10 ani închisoare.
A menţinut pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 10 ani închisoare şi 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 39 C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1836 zile din pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 7 iulie 1998 a Tribunalului Satu Mare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit rezultanta de 4 ani închisoare cu cea de 10 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în total 12 ani închisoare.
A făcut aplicarea prevederilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 4 aprilie 2003 până la 19 februarie 2004.
A anulat mandatele anterioare şi a dispus emiterea unui nou mandat cu pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva aceleiaşi decizii.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor F.V. şi L.I. şi a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F.V. arestul preventiv, începând cu data de 23 aprilie 2003, până la 19 februarie 2004, iar pentru inculpatul L.I. de la 26 mai 2003 la 19 februarie 2004.
A obligat pe fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, să se deducă din pedeapsa aplicată perioada de 3 luni închisoare din pedeapsa aplicată, în dosarul nr. 3451/1997 a Tribunalului Sălaj.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de acesta.
Instanţa de control judiciar, în mod judicios, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie de la 8 ani şi 6 luni închisoare la 10 ani închisoare, menţinând pedepsele pentru celelalte infracţiuni, aplicate în cauză, iar, în urma contopirii pedepselor rezultante a aplicat un spor de 2 ani închisoare, inculpatul recurent urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.
Cu privire la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, se constată că aceasta corespunde scopurilor pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind respectate criteriile generale de individualizare, evidenţiindu-se pericolul social concret şi, de asemenea, persoana inculpatului, care manifestă perseverenţă infracţională, având în vedere gravitatea şi multitudinea faptelor comise, pentru care a fost condamnat.
Cu privire la solicitarea formulată de inculpat în scris, de a se deduce perioada de 796 de zile executată (pentru infracţiunea de tâlhărie, fiind arestat în timpul întreruperii executării pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 7 iulie 1998 a Tribunalului Satu Mare), Curtea constată că, în cauză, s-au aplicat în mod corect dispoziţiile ce reglementează modul de contopire a pedepselor concurente, stabilirea primului termen al recidivei în ce priveşte cele trei infracţiuni comise la intervale diferite de timp, cât şi dispoziţiile privind deducerea perioadelor executate.
Astfel, din examinarea fişei de cazier judiciar, privind pe inculpatul S.M., din dosarul nr. 6014/2003 al Curţii de Apel Cluj, se constată că acest inculpat s-a aflat în executarea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 137 din 7 iulie 1998 a Tribunalului Satu Mare, în perioada: 25 septembrie 1997, 14 martie 2000 şi 21 decembrie 2000, 18 decembrie 2002, când a fost liberat condiţionat, rămânând un rest de executat de 1038 zile închisoare.
În perioada 14 martie 2000, 21 decembrie 2000, inculpatul s-a aflat în întreruperea executării pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare susmenţionate.
Aşa încât, susţinerile inculpatului în sensul că nu i s-ar fi dedus o perioadă executată, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie este netemeinică.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M., împotriva deciziei penale nr. 56 din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 4 aprilie 2003 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3011/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3023/2004. Penal. Art.art.174, 176, 211 c.pen.... → |
|---|
