ICCJ. Decizia nr. 3071/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3071/2004
Dosar nr. 2078/2004
Şedinţa publică din 4 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36 din 5 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bacău a fost condamnat inculpatul P.S.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost computată perioada arestării preventive cu începere de la 26 decembrie 2003.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată B.I.D. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 25 decembrie 2003, inculpatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a urmărit-o pe partea vătămată B.I.D., după ce aceasta a plecat din discoteca aflată în localitatea N. Bălcescu, cu intenţia de a-i sustrage telefonul mobil. La un moment dat, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, a salutat-o, iar când aceasta s-a întors pentru a-i răspunde, a lovit-o cu pumnul în faţă, determinând căderea acesteia.
După ce i-a aplicat multiple alte lovituri peste faţă şi corp, inculpatul i-a sustras telefonul mobil şi portofelul cu bani.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părţii vătămate, procesului verbal de cercetare la locul faptei, planşelor foto executate în cauză, depoziţiile martorilor P.D.C., D.L. şi S.C., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 75 din 2 martie 2004, a admis apelul formulat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a redus pedeapsa aplicată de la 3 ani închisoare la un an şi 10 luni închisoare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpatul.
Prin recursurile declarate a fost criticată Decizia Curţii de Apel Bacău pentru netemeinicie, parchetul învederând că actuala pedeapsă aplicată inculpatului nu reflectă pericolul social deosebit al faptei impunându-se menţinerea primei hotărâri, inculpatul solicitând să se dea o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa şi pe cale de consecinţă reducerea pedepsei.
Recursul parchetului este fondat, în timp ce recursul declarat de inculpat va fi respins.
Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus arătat.
De asemenea, şi în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, prima instanţă a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât şi de persoana făptuitorului.
Astfel, instanţa de fond, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă, a acordat circumstanţe atenuante şi a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Instanţa de control judiciar, pe baza aceloraşi acte din dosar, a redus din nou cuantumul pedepsei cu argumentul că inculpatul este tânăr şi provine dintr-o familie liniştită.
În raport de împrejurările concrete în care inculpatul a comis infracţiunea de tâlhărie (după ce a urmărit-o pe partea vătămată, a ales cu grijă locul şi momentul propice atacării victimei) şi de urmările faptei, pedeapsa de 3 ani aplicată de prima instanţă a fost bine dozată şi nu se impunea reducerea ei, motiv pentru care recursul formulat de parchet va fi admis, va fi casată Decizia atacată şi va fi menţinută hotărârea primei instanţe.
Împrejurările învederate de inculpat prin recursul declarat (că nu are antecedente penale, a recunoscut constant fapta pentru care a fost trimis în judecată) au fost analizate de instanţe, fapt ce a şi determinat reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) coroborate cu art. 76 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, cu mult sub minimul special prevăzut de textul sancţionator. Recursul declarat de inculpat, pentru reducerea pedepsei până la limita inferioară menţionată în art. 76 lit. b) C. pen., nu este fondat şi va fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 75 din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpatul P.S.R.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 36 din 5 februarie 2004 a Tribunalului Bacău.
Respinge recursul declarat de inculpatul P.S.R. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 26 decembrie 2003 la 4 iunie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3067/2004. Penal. Art.211 c.pen.; art.174; 176... | ICCJ. Decizia nr. 3074/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
