ICCJ. Decizia nr. 3074/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3074/2004
Dosar nr. 1065/2004
Şedinţa publică din 4 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 202 din 6 martie 2003, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen. – art. 175 lit. e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
A aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 30 septembrie 1999 până la 26 octombrie 1999.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/78, a obligat inculpatul să plătească părţii civile Serviciul Clinic de Urgenţă Iaşi suma de 36.209.273 lei şi părţii civile Spitalul Clinic Judeţean Sf. Spiridon Iaşi suma de 5.360.540 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A constatat că partea vătămată D.M. nu formulează pretenţii civile în cauză.
Conform adresei nr. 1270002/23 mai 2001, eliberată de I.P.J. Iaşi s-a constatat că arma folosită de inculpat la comiterea faptei a fost restituită Ocolului Silvic Grajduri, proprietar al armei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 22 iulie 1999, în jurul orelor 14,00, inculpatul C.I. împreună cu o altă persoană au întâlnit o căruţă cu lemne în care se afla numitul C.M. Bănuind că lemnele sunt furate, inculpatul, în calitate de pădurar, i-a tăiat cu o baionetă toate cauciucurile de la căruţă şi i-a luat hamurile cailor.
În jurul orelor 17,00, numitul D.F., încercând să afle de la inculpat de ce i-a tăiat roţile căruţei unchiului său, a fost lovit de către acesta cu baioneta în picior.
Acest fapt a alertat mai multe persoane din comuna Mogoşeşti, care au pornit după inculpatul C.I. Când grupul a ajuns la circa 4 – 5 metri de el, înarmat cu arma de vânătoare, pe care a ţinut-o în plan orizontal, fără să ochească, inculpatul a efectuat două focuri în direcţia grupului, cu primul dintre ele lovindu-l în zona abdominală pe partea vătămată D.M., căruia i-a pus viaţa în pericol.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile părţii vătămate D.M., declaraţiile martorilor D.F., A.C., L.G., C.F., C.M., C.I. şi C.M., declaraţiile inculpatului, raportul de expertiză medico – legală.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut derularea evenimentelor aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare, cu precizarea că, temându-se că va fi atacat de grupul care îl urmărea, a coborât din căruţă, a încărcat arma cu două cartuşe şi a încercat să efectueze două focuri în plan vertical, în semn de avertisment. Cartuşele nu au luat foc, după care el a reîncărcat arma cu un cartuş, efectuând un foc de armă în plan orizontal, fără să ochească în direcţia grupului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, cu motivarea că faţă de împrejurările săvârşirii faptei şi de conduita anterioară a inculpatului, pedeapsa este prea mică şi nu se poate realiza finalitatea cerută de art. 52 C. pen. şi inculpatul C.I., care a criticat hotărârea sub aspectul existenţei unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv al incidenţei dispoziţiilor art. 44 alin. (2) C. pen., legitima apărare.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 27 din 3 februarie 2004 a admis apelul declarat de Parchetul Tribunalului Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 202 din 6 martie 2003 a Tribunalului Iaşi pe care a desfiinţat-o în parte în latura penală şi rejudecând: a majorat de la 3 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la „omor calificat" faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. e) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 C. pen.
A menţinut pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.I. în temeiul art. 3859 pct. 171, 18 şi 14 C. proc. pen., considerând că s-a comis o gravă eroare de fapt, prin aplicarea greşită a legii, întrucât el a fost în legitimă apărare în momentul în care a tras cu puşca deoarece, în timpul serviciului fiind, a fost agresat de un grup de romi, înarmaţi cu bâte, care l-au ameninţat şi lovit.
Pe cale de consecinţă, a solicitat achitarea pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, având în vedere că este infractor primar, se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a tras un foc de avertisment, iar ulterior arma i s-a descărcat involuntar, în timpul altercaţiei cu grupul de romi.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută, iar vinovăţia inculpatului pe deplin dovedită, fiind susţinută de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Din probele administrate nu rezultă că inculpatul C.I. a săvârşit fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, care i-ar pune în pericol grav persoana lui, drepturile sau interesul public.
Conduita grupului care se afla în apropierea inculpatului a fost determinată de atitudinea anterioară a acestuia, care fără a avea o justificare a avut un comportament nelegal faţă de C.M. şi D.F.
Aşa cum a recunoscut însuşi inculpatul în declaraţiile sale date în timpul urmăririi penale, recunoaştere care se coroborează cu declaraţiile tuturor martorilor audiaţi, el a tras în grupul care îl urmărea înainte ca aceştia să fi încercat vreun atac asupra sa.
Apărarea inculpatului, în sensul că a tras „de frică", precum şi faptul că nu a ochit înainte şi a tras la întâmplare, în momentul altercaţiei, nu sunt de natură a atrage incidenţa prevederilor art. 44 C. pen., privind legitima apărare, cu atât mai mult cu cât nu a existat proporţionalitate între modul şi mijloacele de atac şi cele de apărare.
Mai mult decât atât, modalitatea de acţionare a inculpatului, care a efectuat focurile de armă în direcţia grupului, fără a ochi, dar ştiut fiind că arma cu alice are capacitatea de a lovi mai multe persoane odată, arată că prin mijlocul folosit a fost pusă în pericol viaţa mai multor persoane, ceea ce constituie o circumstanţă agravantă a infracţiunii săvârşite şi nicidecum nu poate fi primită ca o circumstanţă atenuantă, astfel cum a fost invocată de inculpat în apărarea sa.
Cât priveşte aspectul redozării pedepsei, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de control judiciar a fost just individualizată, avându-se în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modalitatea de săvârşire a faptei, pericolul social al acesteia, conduita abuzivă a inculpatului anterior săvârşirii faptei, atitudinea procesuală a acestuia şi existenţa a două circumstanţe care conferă caracter calificat infracţiunii.
Conduita bună a inculpatului avută anterior faptei, precum şi lipsa antecedentelor penale, faţă de împrejurările săvârşirii faptei şi de urmările produse nu pot determina recunoaşterea unor circumstanţe atenuante.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 27 din 3 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3071/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3117/2004. Penal → |
|---|
