ICCJ. Decizia nr. 3140/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3140/2004
Dosar nr. 2176/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22 din 28 ianuarie 2004, Tribunalul Mehedinţi a condamnat pe inculpatul B.I. la:
- la 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuţit, corp delict.
În sfârşit, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 20 milioane lei despăgubiri civile către părţile civile D.E. şi D.I., precum şi la plata unei prestaţii periodice de 700.000 lei lunar pentru minora D.A.C.M. cu începere de la 27 august 2003 până la majoratul acesteia, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către aceleaşi părţi civile de 1.080.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că inculpatul şi victima D.S. s-au înţeles ca turma de oi să fie păşunată alternativ, câte o zi fiecare iar la mulsul oilor să participe amândoi.
Cum, victima în ultima perioadă începuse să vină în stare de ebrietate ori să lipsească, între cei doi s-a creat un conflict permanent pe această temă.
Aşa se face că în ziua de 26 iulie 2003, inculpatul s-a ocupat atât de păşunat cât şi de mulsul oilor, victima absentând.
În ziua de 27 iulie victima a venit la stână a luat turma şi a plecat la păşune.
În după amiaza aceleiaşi zile inculpatul a mers la locuinţa victimei şi a reproşat mamei acestuia atitudinea fiului său, ameninţând-o pe femeie, după care a plecat, având în mână un cuţit şi ameninţând că o va ucide pe ea şi pe fiul ei.
În jurul orelor 16,00, mama victimei a venit la stână relatându-i victimei cele întâmplate.
La scurt timp a apărut şi inculpatul cu concubina sa.
În drum spre sat, cei doi inculpaţi şi victima au purtat discuţii pe această temă. Încercând să intervină, mama victimei, a fost lovită cu un ciomag în obrazul drept de inculpat, prăbuşindu-se la pământ. Din acest moment cei doi s-au îmbrâncit reciproc ca în final inculpatul să scoată cuţitul şi să o înjunghie pe victimă în zona inimii, ceea ce a produs moartea victimei.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel susţinând că a săvârşit fapta în legitimă apărare, încercând să se apere de un atac material, direct, imediat şi injust din partea martorei D.E., care l-a atacat cu un lanţ metalic şi a victimei, care era înarmată cu un ciomag.
În subsidiar, inculpatul a cerut aplicarea circumstanţelor atenuante a provocării, deoarece a fost insultat de mama victimei.
Prin Decizia penală nr. 169 din 1 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Şi împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs reiterând motivele din apel.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele şi lucrările dosarului se constată că în mod corect instanţele au reţinut situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Apărările formulate de inculpat nu pot fi reţinute pe de o parte, faţă de faptul că acesta a recunoscut că a folosit propriul cuţit, iar excoriaţia mânii stângi pentru care a necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, nu poate fi considerată leziune de autoapărare.
Totodată, nici circumstanţa atenuantă a provocării nu poate fi reţinută, atâta timp cât inculpatul a fost cel ce a declanşat conflictul ameninţând cu moartea, iar în momentul incidentului avut cu victima, nu rezultă vreo provocare din partea acesteia.
Totuşi, având în vedere pericolul concret al faptei, a împrejurărilor în care s-a comis fapta, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, se apreciază că scopul preventiv educativ şi de reinserţia acestuia în societate, se poate realiza şi printr-o pedeapsă mai redusă.
Ca atare, Curtea în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate pe care o va reduce de la 18 ani închisoare, la 12 ani de închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive a inculpatului de la 28 august 2003, la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 169 din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 22 din 28 ianuarie 2004 a Tribunalului Mehedinţi, numai cu privire la cuantumul pedepsei privative de libertate, pe care o reduce, de la 18 ani închisoare, la 12 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Compută arestarea preventivă a inculpatului de la 28 august 2003, la zi.
Onorariul, în sumă de 400.000 lei, pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3117/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3196/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
