ICCJ. Decizia nr. 3081/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3081/2004
Dosar nr. 2082/2004
Şedinţa publică din 4 iunie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 190 din 11 februarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 468/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul D.A. şi a dispus obligarea lui la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1002 din 22 octombrie 2002, inculpatul D.A. a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 13 ani, 7 luni şi 19 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1910/1995 a Judecătoriei Craiova, inculpatul executând pedeapsa de 8 ani închisoare, sporită cu un an, în total 9 ani închisoare.
A fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 15 din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a admis recursul declarat de parchet şi s-a majorat pedeapsa de 13 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 15 ani închisoare.
Susţinerea condamnatului, că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, şi cererea de reaudiere a sa şi a coinculpatului B.C., s-a considerat că nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 211 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti.
Condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi pe fond, admiterea cererii sale de revizuire, audierea unor martori care cunosc situaţii noi şi care nu au fost avute în vedere de instanţele ce au soluţionat cauza.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei [(lit. a)] sau când un martor, expert sau interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere [(lit. b)].
Textul prevede deci că faptele şi împrejurările trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă, întrucât este inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii, pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Motivele invocate de revizuient puteau fi valorificate prin căile ordinare de atac, revizuientul având deci deschisă calea retractării, justificată, a primelor recunoaşteri şi reaudierii martorilor.
Atâta timp, însă, cât revizuientul a recunoscut constant săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat, recunoaştere care s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, pe calea extraordinară a revizuirii este inadmisibil să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, nefiind incidente nici unul din motivele de casare a acestora.
Recursul declarat urmează a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient D.A. împotriva deciziei penale nr. 211/ A din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3080/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3082/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
