ICCJ. Decizia nr. 3080/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3080/2004
Dosar nr. 2021/2004
Şedinţa publică din 4 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 261 din 23 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul M.D., deţinut în Penitenciarul Jilava, din pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 121 din 7 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2003 pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, petentul-condamnat M.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 121 din 7 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
În motivarea cererii, petentul-condamnat a arătat că familia sa se află într-o stare critică, deoarece tatăl său a decedat în anul 1997, mama sa nu beneficiază decât de o pensie de 400.000 lei, în casa părinţilor locuieşte şi soţia sa împreună cu cele două fetiţe, iar datoriile pe care familia sa le are faţă de proprietar, l-au determinat pe acesta din urmă, să ceară evacuarea familiei sale.
Prin sentinţa penală nr. 2934 din 24 noiembrie 2003 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei sector 4 Bucureşti şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 116/2004.
La dosar, a fost ataşat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 153 din 30 septembrie 2003 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi sentinţa penală nr. 121 din 7 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
A fost efectuată anchetă socială la domiciliul petentului-condamnat, Primăria oraşului Drăgăneşti Olt întocmind, în acest sens, referatul de anchetă socială nr. 1536 din 10 februarie 2004.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Din referatul întocmit de Biroul de Executări Penale al Tribunalului Bucureşti rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 121 din 7 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3754 din 16 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie şi că petentul nu a beneficiat de amânarea sau întreruperea executării pedepsei.
Din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Drăgăneşti Olt a rezultat că tatăl petentului, M.T., a decedat, iar mama petentului M.I. în vârstă de 76 de ani, locuieşte împreună cu fiul său de 45 de ani şi cu fiul acestuia din urmă în vârstă de 16 ani şi că mama petentului are o pensie de 1.100.000 lei. Totodată, din referatul de anchetă socială a rezultat că familia condamnatului locuieşte într-o casă formată din două camere, locuinţa fiind proprietatea numitei M.I.
Analizând actele dosarului, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu există împrejurările speciale din cauza cărora executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia. Astfel, familia condamnatului locuieşte într-un imobil proprietate personală, iar nu într-un imobil închiriat, aşa cum a arătat petentul, neexistând pericolul unei evacuări. De asemenea, din probele administrate nu a rezultat că soţia condamnatului şi cei doi copii au locuit împreună cu mama petentului.
De altfel, din referatul de anchetă socială a rezultat faptul că membrii familiei petentului-condamnat au precizat că acesta nu ar avea cu ce să-i ajute şi că petentul nu a fost preocupat de situaţia familiei sale, ultimii 8 ani, petrecându-i mai mult în închisoare.
Apelul declarat de condamnatul M.D. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 209 din 27 martie 2004.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs susţinând că, în mod greşit, instanţa de fond a respins cererea de întreruperea executării pedepsei, deoarece în cauză sunt întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în raport de situaţia gravă, existentă în familia sa. La fel, a greşit şi instanţa de apel care a confirmat hotărârea primei instanţe.
Recursul nu este fondat.
Criticile formulate nu sunt fondate.
În mod corect, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile cerute de prevederile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece din probele administrate, nu au rezultat împrejurări grave pentru familia condamnatului care să facă necesară prezenţa sa în familie, aceasta având condiţii locative şi materiale, bune.
Faţă cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv onorariul pentru avocatul care a asigurat apărarea din oficiu, al cărui onorariu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 209 din 24 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 308/2004. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3081/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
