ICCJ. Decizia nr. 314/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 314/2004
Dosar nr. 2918/2003
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 277 din 31 octombrie 2002, Tribunalul Mehedinţi a condamnat pe inculpatul R.M. la 18 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile B.I. şi B.R., sumele de 11 milioane de lei despăgubiri civile şi 10 milioane de lei despăgubiri morale.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul judeţean nr. 1 Craiova suma de 856.167 lei reprezentând despăgubiri civile şi s-a luat act că Spitalul judeţean Drobeta Turnu Severin nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La 16 iulie 1998, cu ocazia distribuirii, în satul Drincea, din judeţul Mehedinţi, a unor bunuri sosite ca ajutoare din străinătate, între locuitorii respectivului sat şi cei ai satului Punghina, s-au iscat altercaţii care au degenerat în loviri.
În acest context, între B.C. şi familia I. conflictul a fost mai violent, la un moment dat I.N. lovindu-l pe cel dintâi, în piept. Acest lucru l-a determinat pe B.C. să ia o sapă cu care, pentru moment, s-a apărat. Între timp însă, R.M., înarmat cu un par, l-a lovit pe B.C. o singură dată, puternic, în cap, pe la spate, după care a fugit. Victima s-a prăbuşit la pământ, de aici fiind transportată la spital.
Din Raportul medico-legal de necropsie întocmit de I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici Bucureşti rezultă că moartea lui B.C. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii, consecinţă a sindromului de compresiune cerebrală prin hematom extradural întins, urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă de craniu, produs prin lovirea cu sau de corpuri dure.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit a vinovăţiei sale, în opinia lui impunându-se achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 10 lit. c) din acelaşi cod.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 232 din 19 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Şi împotriva deciziei pronunţată în apel, inculpatul a declarat recurs, motivele invocate fiind cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt şi s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
Martorii audiaţi la urmărirea penală, respectiv B.A., J.I., V.C., P.I. şi F.D., încă din data de 17 iulie 1998 au relatat că cel care l-a lovit pe B.C. a fost un tânăr în vârstă de cca. 20 de ani, de înălţime 160 - 170 cm. Îmbrăcat tip sport, semnalmentele corespunzând lui R.M. Aceeaşi martori au exclus ca cel care a lovit victima să fi fost I.N. Aceştia, la ora desfăşurării conflictului, se aflau pe terasa bufetului al cărui patron era martorul B.I. şi au văzut cele petrecute, toţi confirmând fără ezitare că autor al lovirii victimei a fost inculpatul.
În sprijinul acestor susţineri, este relevantă declaraţia lui I.Şt., aflat în relaţii apropiate cu inculpatul, acesta mărturisindu-i lui J.I. că R.M., rom, este cel care l-a lovit cu bâta în cap pe B.C., acest fapt stabilindu-se la judecata ţigănească care a avut ca scop tocmai analiza conflictului.
La prezentarea, spre recunoaştere din grup, J.I. şi B.A. au precizat, fără ezitare, că inculpatul R.M. a fost persoana care în ziua de 16 iulie 1998 a lovit, cu parul în cap, pe B.C., lovitura aplicând-o pe la spate.
Despre I.N., J.I. şi V.C., au susţinut că el a lovit victima peste piept, după care cel care a lovit-o cu parul pe la spate, în cap, a fost R.M.
Ca atare, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, au fost judicios stabilite.
Dar, procedând la individualizarea pedepsei în acord cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este de reţinut că fapta prezintă pericol social grav odată ce a produs moartea victimei, iar împrejurările în care a fost săvârşită, sunt, de asemenea, de natură a-i conferi periculozitate. Însă, printre criteriile generale de individualizare, trebuie avută în vedere şi persoana făptuitorului, tânăr şi relativ cooperant pe parcursul desfăşurării procesului penal.
Se apreciază că pedeapsa de 16 ani închisoare, executabilă în regim de detenţie, va fi corespunzătoare şi realizării scopului ei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru acest considerent, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis şi se va proceda conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 232 din 19 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 277 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Mehedinţi, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate pe care o reduce de la 18 ani închisoare, la 16 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 10 decembrie 2001, la 20 ianuarie 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3137/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3141/2004. Penal. Art.20,174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
