ICCJ. Decizia nr. 318/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.318/2004
Dosar nr. 5282/2003
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 316 din 8 iulie 2003, Tribunalul Dâmboviţa a condamnat pe inculpatul M.I. la 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Pe latură civilă, conform art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 26 februarie 2002, A.R., persoană fără adăpost şi trăind din mila publică, aciuit prin zona comunei Hulubeşti din judeţul Dâmboviţa, a participat la o înmormântare, aici el cunoscându-l pe M.I., la care, seara, s-a dus pentru a dormi.
Între cei doi, fără un motiv determinat, intervenind o ceartă, inculpatul, utilizând un topor şi un cuţit, l-a lovit pe A.R. peste tot corpul, l-a doborât la pământ şi după ce a constatat că decedase, a continuat să-l lovească, după care i-a târât trupul într-o magazie. Aici, a secţionat cadavrul şi a îngropat diferite segmente fie în curtea casei lui, fie pe un teren viran din apropiere sau chiar în interiorul locuinţei.
Astfel, cercetarea zonelor amintite a evidenţiat existenţa, într-un loc viran, a unui braţ, într-o groapă din curtea casei inculpatului, a trunchiului şi capului, a unei părţi din piciorul drept şi, în interiorul locuinţei, între un perete şi sobă, a părţii inferioare a piciorului stâng.
Mare parte din fragmentele menţionate aveau urme de rosături făcute de câini şi de alte animale.
Actele medico-legale de expertizare a fragmentelor de corp uman, au evidenţiat existenţa mai multor lovituri în zone vitale, respectiv cap, faţă, membre, torace, au lezat inima şi plămânii.
Raportul medico-legal de autopsie a înscris că plăgile tăiate-înţepate, unele penetrante în zona cordului, s-au produs prin lovirea cu un corp tăietor-înţepător de genul cuţitului, iar că modalitatea de aplicare, din faţă laterala stânga-dreapta, spate, ele fiind în legătură directă şi necondiţionată cu decesul victimei.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat în această cale de atac fiind netemeinicia pedepsei aplicată, considerată a fi fost individualizată prin neluarea în considerare a sincerităţii şi regretului manifestat de el încă din faza urmăririi penale.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 473 din 29 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat, fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În altă ordine de idei, art. 52 din acelaşi cod prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca atare, privind pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului, se reţine că instanţa, orientându-se spre acest cuantum, aflat între minimul şi maximul prevăzut de lege, a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta, prin modul de comitere, denotând o periculozitate deosebită, împrejurările în care a fost săvârşită, respectiv prin lovirea victimei de mai multe ori cu cuţitul şi cu toporul, de asemenea, prin secţionarea cadavrului pentru a se ascunde rezultatul faptei, dar şi persoana inculpatului, cooperant pe parcursul desfăşurării procesului penal.
Executarea pedepsei în regim de privare de libertate corespunde şi scopului ei, astfel cum prevede art. 52 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I., împotriva deciziei penale nr. 473 din 29 octombrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 1 martie 2003, la 20 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3177/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3180/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
