ICCJ. Decizia nr. 3197/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3197/2004
Dosar nr. 2263/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare adresată Tribunalului Brăila, întemeiată pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., condamnatul B.D. a solicitat să se constate că a intervenit o cauză de micşorare a pedepsei şi să se reducă pedeapsa aplicată.
Tribunalul Brăila prin sentinţa nr. 27 din 20 ianuarie 2004, a respins, ca nefondată, contestaţia respectivă reţinând că prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac care are drept scop reducerea pedepsei ca urmare a schimbării încadrării juridice, deoarece prejudiciul cauzat de el nu mai poate fi considerat „deosebit de grav", se încalcă principiul autorităţii lucrului judecat.
Apelul declarat a fost respins prin Decizia nr. 163 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Împotriva acestor soluţii condamnatul a declarat recurs.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului, deoarece a apărut o lege penală mai favorabilă întrucât prejudiciul cauzat de inculpat în valoare de 59.416.219 lei nu mai poate fi considerat că a produs o pagubă materială cu „consecinţe deosebit de grave". Faţă de această situaţie, apărătorul a menţionat că a intervenit o cauză de micşorare a pedepsei şi să se dispună în acest sens.
Recursul nu este fondat.
Prin sentinţa nr. 303 din 9 noiembrie 1999 a Tribunalului Brăila, definitivă prin respingerea apelului (Decizia nr. 29 din 18 ianuarie 2000 a Curţii de Apel Galaţi) şi a recursului (Decizia nr. 2997 din 27 iunie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie) contestatorul B.D. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
Acelaşi inculpat a mai fost condamnat în baza art. 217 alin. (1) şi (3) C. pen., cu referire la art. 218 alin. (1) C. pen., la 10 ani închisoare şi la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea sporită cu un an închisoare, deci în total 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost obligat să plătească părţii civile suma de 59.416.219 lei cu titlu de despăgubiri.
Potrivit art. 146 C. pen., în vigoare la data comiterii infracţiunii, prin „consecinţe deosebit de grave" se înţelege printre altele, o pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei cauzată unei autorităţi publice, vreunei organizaţii la care se referă art. 145 C. pen., ori altei persoane fizice sau juridice.
Cum prin fapta sa, condamnatul a produs o pagubă de peste 50.000.000 lei, încadrarea juridică a faptei a fost corectă.
Ulterior, OUG nr. 207/2000 a modificat art. 146 C. pen., în sensul că prin „consecinţe deosebit de grave" se înţelege o pagubă materială mai mare de 1.000.000.000 lei, iar prin Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea OUG nr. 207/2000 cuantumul prejudiciului a fost majorat la peste 2.000.000.000 lei.
Ca atare, potrivit noii legi, paguba cauzată de recurent are o altă încadrare juridică.
Pe calea contestaţiei la executare prevăzută de art. 461 lit. d) C. proc. pen., nu se poate modifica încadrarea juridică a faptei, întrucât aceasta are putere de lucru judecat şi nici pedeapsa deoarece nu a intervenit o lege mai favorabilă pentru infracţiunea comisă de recurentul contestator (OUG nr. 207/2000 nu a modificat limitele de pedeapsă ci a majorat doar cuantumul prejudiciului ce reprezintă „consecinţe deosebit de grave").
Valoarea pagubei, care determină reţinerea agravantei privind producerea unor „consecinţe deosebit de grave" se calculează la momentul săvârşirii faptei, iar o eventuală reapreciere a pericolului social în funcţie de cuantumul prejudiciului prin raportare la alte valori nu este posibilă.
În consecinţă, soluţiile pronunţate de către cele două instanţe fiind legale şi temeinice, recursul urmează să fie respins ca atare.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul B.D. împotriva deciziei nr. 163 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3194/2004. Penal. Contop.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3217/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs → |
|---|
