ICCJ. Decizia nr. 3226/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3226/2004
Dosar nr. 1643/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154 din 10 iunie 2002, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpaţii:
- S.M.G. şi
- L.I.D. la câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., pedepsele au fost contopite, urmând ca inculpaţii să execute câte 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească, în solidar, denunţătorului S.I. suma de 1000 mărci germane.
S-a confiscat de la inculpatul L.I.D. suma de 500 mărci germane, acesta fiind obligat la plata contravalorii în lei la data executării sentinţei.
A fost confiscată în favoarea statului suma de 500 mărci germane aflată în custodie la I.P.J. Arad.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
S.M.G., în calitate de consilier la Consiliul municipal Arad l-a cunoscut pe L.I.D., director la Administraţia publică a judeţului Arad.
Pe parcursul anilor, inculpatul S.M.G. l-a cunoscut şi s-a împrietenit cu martorul P.I., căruia, în prima jumătate a lunii iulie 2000, i-a cerut să-i caute clienţi doritori de câte o masă din beton în Piaţa Mihai Viteazu din Arad.
P.I. fiind de acord, împreună cu S.M.G. s-au întâlnit la restaurantul din incinta Complexului J. din Arad cu soţii N. şi R.S., inculpatul spunându-le că poate rezolva închirierea unei mese din beton, împreună cu inculpatul L.I.D., care îi cunoaşte pe şefii de la T.O.P. Arad.
Pentru acest aranjament, inculpatul S.M.G., în urma înţelegerii stabilite, a primit de la R.S. suma de 500 mărci germane, restul până la 1500 mărci germane urmând să-i fie daţi după obţinerea mesei din beton.
În ziua următoare inculpatul S.M.G. i-a dat cele 500 mărci germane inculpatului L.I.D., care la rândul său trebuia să-i dea unei persoane din conducerea T.O.P. Arad.
Cum cei doi inculpaţi nu au putut obţine masa din beton, R.S. a cerut restituirea celor 500 mărci germane care le-a dat.
Cum banii fuseseră daţi inculpatului L.I.D., inculpatul S.M.G. i-a cerut martorului P.I. să-i caute alt client.
Ca urmare, P.I. împreună cu S.M.G., s-au întâlnit cu S.I. (însoţit de martorii G. şi F.C.) la bufetul din incinta Consiliului judeţean Arad, inculpatul solicitând acestuia suma de 1500 mărci germane pentru a rezolva obţinerea unei mese din beton.
Martorul S.I., fiind de acord cu propunerea, i-a dat inculpatului S.M.G. suma de 10.500.000 lei (echivalentul a 1000 mărci germane), restul urmând să-i fie daţi ulterior.
Suma de 10.500.000 lei a fost preschimbată în mărci, din care inculpatul S.M.G. i-a restituit prin intermediul martorului P.I., lui S.R. suma de 500 mărci germane, 100 mărci germane i-a dat martorului menţionat, iar 400 mărci germane i-a dat inculpatului L.I.D.
La câteva zile ambii inculpaţi s-au întâlnit cu martorul S.I. la Cafe barul SC M.C. SRL Arad, comunicându-le acestuia că, pentru moment, poate pune în piaţă o masă pliantă.
Ulterior, văzând că a fost evacuat din piaţă, martorul S.I. la 28 august 2000 a formulat un autodenunţ la I.P.J. Arad, fiind de acord cu realizarea unui flagrant, când urma să achite şi restul de 500 mărci germane.
În ziua de 13 septembrie 2000, S.M.G. s-a întâlnit cu martorul S.I. la Cafe barul SC M.C. SRL, unde acesta i-a remis inculpatului suma de 500 mărci germane (5 bancnote a 100 mărci germane) însemnate cu substanţă fluorescentă, care au fost găsiţi asupra sa de către organele de poliţie, la flagrantul realizat.
Deoarece inculpatul S.M.G. a declarat că banii urmau să fie daţi inculpatului L.I.D., s-a procedat la efectuarea unui nou flagrant.
Pentru aceasta inculpatul S.M.G. i-a dat un telefon inculpatului L.I.D., ambii întâlnindu-se la bufetul Consiliului judeţean Arad, unde primul inculpat i-a dat celuilalt inculpat cele 500 mărci germane.
După primirea lor, inculpatul L.I.D., observând organele de poliţie, s-a dus la biroul său unde a ascuns banii sub un covor, apoi a încercat să le dea foc, dar fiind împiedicat, i-a aruncat pe fereastră, fiind recuperaţi şi constatându-se că sunt aceleaşi mărci pe care iniţial le primise inculpatul S.M.G.
Împotriva sentinţei penale menţionate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, care a criticat hotărârea în sensul că, în mod greşit inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 1000 mărci germane către denunţătorul S.I., în loc să fie confiscată, solicitând şi majorarea pedepselor aplicate.
De asemenea, inculpaţii au declarat apel, L.I.D. solicitând rejudecarea cauzei pentru administrarea tuturor probelor sau achitarea, în subsidiar, cerând suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar S.M.G. a solicitat achitarea sau reducerea pedepsei şi suspendarea executării ei.
Prin Decizia penală nr. 88/ A din 6 martie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul L.I.D., descontopind pedepsele de câte 2 ani închisoare, aplicate acestuia pentru cele 2 infracţiuni de trafic de influenţă.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul L.I.D. a fost achitat pentru infracţiunea de trafic de influenţă din luna iulie 2000 (cazul R.S.), menţinând condamnarea sa pentru fapta din 13 septembrie 2000 (cazul S.I.).
Conform dispoziţiilor art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului L.I.D., pentru o perioadă de încercare de 4 ani, făcându-se şi aplicarea art. 359 C. proc. pen.
A fost înlăturată confiscarea de la inculpatul L.I.D. a sumei de 500 mărci germane şi a dispoziţiei de a plăti contravaloarea în lei a acesteia.
De asemenea, a fost înlăturată obligaţia inculpaţilor de a plăti, în solidar lui S.I. suma de 1000 mărci germane.
A fost confiscată de la inculpatul S.M.G. suma de 10.500.000 lei şi îl obligă să o predea statului.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.M.G. împotriva aceleiaşi sentinţe atacate.
S-a motivat că fapta reţinută în sarcina inculpaţilor S.M.G. şi L.I.D., în legătură cu predarea de către S.R. a sumei de 500 mărci germane, este dovedită doar în ce priveşte pe primul inculpat.
În sarcina inculpatului L.I.D. nu poate fi reţinută această faptă, deoarece nici un martor nu confirmă că suma ar fi fost dată acestui inculpat, cumpărătoarea de influenţă, soţul acesteia şi ceilalţi martori afirmând că nici nu au discutat cu acest inculpat, nu-l cunoaşte, nu i-au dat nici o sumă, că ştiau că banii se vor da administratorului pieţei M.C., iar în primele declaraţii date la urmărirea penală aceştia nici nu amintesc de inculpatul L.I.D.
Singurul care afirmă că a dat această sumă inculpatului L.I.D. este coinculpatul S.M.G., declaraţie care este insuficientă pentru a fi reţinută şi nici nu este credibilă pentru că acest din urmă inculpat ar fi riscat să comită o infracţiune, fără a avea un folos, deşi el a iniţiat comiterea infracţiunilor, punându-l pe martorul P.I. să-i găsească clienţi dornici să dea bani pentru a găsi o masă în piaţă.
În ce priveşte vinovăţia inculpaţilor, se motivează că inculpatul S.M.G. are o vinovăţie mai mare pentru că el a fost iniţiatorul faptelor, a tratat cu cei care doreau obţinerea acelor mese, le-a promis acestora rezolvarea, a luat banii, având şi o conduită necorespunzătoare, prin schimbarea declaraţiilor în cursul procesului, motive pentru care se apreciază că executarea pedepsei a fost bine stabilită în regim de detenţie.
Cu privire la inculpatul L.I.D. se arată că acesta a săvârşit o singură faptă, nu a avut iniţiativa comiterii ei, ci a fost atras în mod voit de inculpatul S.M.G. şi anterior a avut o bună comportare, motive pentru care, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare, în temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată.
Împotriva deciziei penale nr. 88/ A din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpatul S.M.G.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a cerut desfiinţarea deciziei penale şi condamnarea inculpatului L.I.D. pentru ambele infracţiuni de trafic de influenţă, respectiv şi în cazul lui S.R., deoarece s-a înlăturat nejustificat declaraţiile martorului P.I.
Se susţine că declaraţia martorului P.I. se coroborează cu declaraţiile inculpatului S.M.G. care relatează că pentru a rezolva problema martorei S.R. a luat legătura cu inculpatul L.I.D., deşi martora S.R. nu confirmă că ar fi dat personal vreo sumă de bani inculpatului L.I.D., totuşi la instanţa de fond a declarat că S.M.G., când a primit banii „i-a relatat că va rezolva problema mesei împreună cu inculpatul L.I.D., pe care nu l-a văzut şi nu-l cunoaşte", afirmând şi că se duce cu banii la acest inculpat „şi rezolvă problema cu masa".
De asemenea, s-a motivat că s-a făcut o greşită individualizare a pedepselor, aplicându-se celor doi inculpaţi pedepse minime şi s-a solicitat aplicarea „unor sancţiuni mai severe".
Recurentul inculpat S.M.G. a solicitat casarea hotărârilor, reducerea pedepselor şi aplicarea art. 81 C. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând probele de la dosar se constată că hotărârea instanţei de control judiciar de achitare a inculpatului L.I.D., în cazul lui S.R., în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită de inculpat), este temeinică şi legală.
La dosar nu există probe care să confirme declaraţiile oscilante ale martorului P.I. Acesta în faţa procurorului a susţinut că cele 500 mărci germane au fost predate de S.R. în prezenţa sa lui S.M., care după 2-3 zile a mers în Piaţa Mihai Viteazu unde a intrat în sediul administraţiei, urmând să dea banii lui M.C., după care ambii au ieşit, îndreptându-se spre hala pieţii, iar după ce s-au despărţit, inculpatul S.M.G. i-a spus că „i-a dat banii lui M.C. şi a rezolvat problema", ca în instanţă, P.I. să declare că, împreună cu inculpatul S.M.G. au primit de la sus-numita cele 500 mărci germane, care au rămas asupra sa „şi a doua zi dimineaţa i-a predat inculpatului L.I.D., care urma la rândul lui să-i dea numitului M.C., şeful pieţei", dar nu ştie dacă banii s-au predat acestuia.
Ambele variante prezentate de martorul P.I. nu sunt confirmate în declaraţiile inculpatului S.M.G. Dimpotrivă, acest inculpat în declaraţia dată la procuror pretinde că după ce a primit 500 mărci germane de la S.R., „a doua zi s-a dus în biroul lui L.I.D., unde i-a înmânat cele 500 de mărci germane, acesta spunând că la rândul lui trebuie să le dea lui M.C.", ca la instanţa de fond să nu mai facă declaraţii în acest sens.
Nici S.R. şi nici soţul acesteia S.N. nu confirmă variantele prezentate mai sus de P.I. şi inculpatul S.M.G., declarând la urmărirea penală doar că i-a dat 500 mărci germane lui S.M.G., în prezenţa lui P.I., în vederea obţinerii unei mese din beton la piaţă, ca în instanţă, martora să menţioneze că atunci când i-a dat banii lui S.M.G., acesta „i-a relatat că va rezolva problema mesei împreună cu inculpatul L.I.D. pe care nu l-a văzut, nici nu îl cunoaşte şi nu l-a întrebat cine este şi unde lucrează" şi i-a mai spus „că se duce cu banii la inculpatul L.I.D. şi rezolvă problema cu masa, ca S.N. la instanţa de fond să facă precizarea că, atunci când s-au întâlnit cu inculpatul S.M.G., „acesta a făcut referire şi la inculpatul L.I.D., în sensul că acesta lucrează la Consiliul judeţean şi că prin intermediul lui se poate rezolva problema".
Toate aceste declaraţii oscilante, contradictorii şi ambigui, nu pot constitui probe certe de vinovăţie a inculpatului L.I.D., în sensul că acesta ar fi primit 500 mărci germane pentru a rezolva sau interveni în rezolvarea favorabilă a dorinţei lui S.R. de a obţine o masă din beton la Piaţa Mihai Viteazu din Arad.
De altfel, inculpatul L.I.D. nu a recunoscut să fi primit 500 mărci germane pentru rezolvarea obţinerii unei mese din beton în piaţă, neavând nici o legătură cu această activitate.
În ce priveşte individualizarea pedepselor, Înalta Curte apreciază că Tribunalul Alba pentru inculpatul S.M.G. şi Curtea de Apel Alba Iulia pentru inculpatul L.I.D., au stabilit pedepse juste, ambilor inculpaţi, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi având în vedere realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., nejustificându-se schimbarea cuantumului lor sau a modalităţii de executare.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că, verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi nefiind identificate existenţa altor motive, care analizate din oficiu, să ducă la casare, se va constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum şi recursul declarat de inculpatul S.M.G. sunt nefondate, urmând a fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpatul S.M.G. împotriva deciziei penale nr. 88/ A din 7 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul inculpat S.M.G. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3223/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3230/2004. Penal. Contestaţie. Recurs → |
|---|
