ICCJ. Decizia nr. 3192/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3192/2004

Dosar nr. 2375/2004

Şedinţa publică din 10 iunie 2004

Asupra recursului în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 214 din 13 septembrie 1999 a Judecătoriei Adjud, inculpata G.E. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., la 6 luni închisoare.

Au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 346 şi art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpata a fost obligată să plătească părţii civile Regionala C.F. Galaţi suma de 5.276.988 lei despăgubiri civile.

În temeiul art. 189 şi urm. C. proc. pen., inculpata a fost obligată la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei, reprezentând onorar avocat din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 64 din Legea nr. 51/1995.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 18 martie 1999, inculpata a sustras de la podul C.F.R. de peste râul Trotuş, cantitatea de 8,9 tone fier provenit din dezafectarea vechiului pod.

Apelul declarat de inculpată a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 36 din 24 ianuarie 2000 a Tribunalului Vrancea, de asemenea, a fost respins, ca nefondat şi recursul acesteia, prin Decizia penală nr. 385 din 22 martie 2000 a Curţii de Apel Galaţi.

Împotriva sus-menţionatelor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 410 alin. (1), pct. 4, teza I C. proc. pen., greşita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În motivarea căii de atac, se susţine, în esenţă, că analiza obiectivă a probelor administrate relevă justeţea soluţiei definitive sub aspectul existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatei, dar în egală măsură, pune în evidenţă caracterul (inadecvat) al pedepsei aplicate în final, mai ales din perspectiva evoluţiei legislativă, precum şi a datelor personale ale inculpatei.

La momentul pronunţării hotărârilor instanţele au valorificat împrejurările rezultante din probele administrate, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatei, 27 ani, avea doi copii minori în îngrijire, prejudiciul relativ redus şi nu s-au produs consecinţe negative semnificative părţii vătămate, recunoscând în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante, a aplicat o pedeapsă sub minimul legal admis de dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

Contextul legislativ în materia mijloacelor de individualizare a executării pedepsei, în momentul judecării, nu permitea în cauză decât privarea de libertate.

O asemenea modalitate, prin privare de libertate, ţinând seama de împrejurările favorabile menţionate, cât şi de modificarea dispoziţiilor art. 81 alin. (3) C. pen., care, în prezent, permit acordarea suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate pentru infracţiuni a căror sancţiune legală maximă prevăzută de lege este de 15 ani, apare ca excesiv de severă şi se impune suspendarea condiţionată a executării.

Recursul în anulare este fondat.

Împrejurările favorabile inculpatei reţinute ca considerente atenuante de către instanţele de judecată, sunt, în acelaşi timp, de natură să se aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.

Totodată, se constată că, ulterior pronunţării hotărârilor a fost modificat alin. (3) al art. 81 C. pen., astfel că este permisă suspendarea executării pedepsei şi în cazul infracţiunii săvârşită de inculpată pentru care legea prevede închisoarea care nu depăşeşte 15 ani.

În această situaţie, şi cum sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 81 C. pen., în prezent aplicarea acestui text de lege este posibilă.

Aplicarea acestei modalităţi de executare a pedepsei, se impune nu numai datorită îndeplinirii condiţiilor legale, ci şi datorită împrejurării că, în timpul de peste 5 ani de la data infracţiunii, inculpata a avut o bună comportare că a dat naştere la 3 copii minori, având în prezent 5 copii minori în întreţinere şi că a acoperit integral prejudiciul cauzat.

De asemenea, se mai constată că aplicarea suspendării condiţionate a pedepsei aplicate nu este de natură să influenţeze negativ realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Faţă de aceste considerente, invocarea cazului prevăzut de art. 410 alin. (1), pct. 4, teza I C. proc. pen., este justificată şi, în consecinţă, recursul în anulare este fondat şi urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite ca atare, a se casa ambele hotărâri pronunţate în cauză numai cu privire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată, sub aspectul modalităţii de executare, şi rejudecând sub acest aspect, în temeiul art. 81 C. pen., se va suspenda condiţionat executarea, fixându-se termen de încercare pe o durată de 2 ani şi 6 luni, potrivit art. 82 C. pen.

Se va dispune aplicarea art. 359 C. proc. pen.

Totodată, se va dispune ca onorariul apărătorului din oficiu, să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 214 din 13 septembrie 1999 a Judecătoriei Adjud, deciziei penale nr. 36 din 24 ianuarie 2000 a Tribunalului Vrancea şi deciziei penale nr. 385 din 22 martie 2000 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpata G.E.

Casează hotărârile atacate numai cu privire la individualizarea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatei, sub aspectul modului ei de executare.

În temeiul dispoziţiilor art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fixând termen de încercare pe o durată de 2 ani şi 6 luni, potrivit art. 82 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra consecinţelor ce decurg din nerespectarea dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3192/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare