ICCJ. Decizia nr. 3217/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3217/2004
Dosar nr. 2179/2004
Şedinţa publică din 11 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 842 din 8 decembrie 2003, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul T.I. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. [(prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen.)], şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a menţinut starea de arest şi a dedus prevenţia de la 22 octombrie 2002 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că în seara zilei de 4 ianuarie 1997, după o altercaţie verbală cu partea vătămată I.F.C., altercaţie ce a avut loc în barul K. din Craiova, l-a lovit pe acesta cu cuţitul, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în pericol.
Agresiunea a avut loc în stradă în timp ce partea vătămată se îndrepta spre autoturismul martorei B.F.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul T.I.
Prin Decizia penală nr. 176 din 5 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul parchetului, a înlăturat dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen. şi a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 ani închisoare.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei, inculpatul T.I. a declarat recurs, invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Recursul nu este fondat.
1. Primul motiv de recurs este invocat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b), raportat la art. 3859 pct. 18 apreciindu-se că s-a comis o gravă eroare de fapt ce a determinat condamnarea greşită a inculpatului, solicitându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Se susţine că probele administrate nu conduc la concluzia vinovăţiei inculpatului, ele fiind contradictorii şi insuficiente.
Momentul lovirii părţii vătămate nu a fost observat de nici un martor, cuţitul nu a fost găsit la faţa locului, şi chiar partea vătămată oscilează în declaraţiile cu privire la identitatea gresorului.
Susţinerile sunt neîntemeiate.
Este neîndoielnic faptul că în seara respectivă inculpatul şi partea vătămată s-au aflat în barul K., aspect recunoscut chiar de inculpat.
Împrejurarea că între cei doi a avut loc o discuţie este relatată de martorul S.I.A., care nu a realizat însă faptul că aceste discuţii au avut un caracter contradictoriu.
Precizează însă că, la puţin timp după acesta, partea vătămată a părăsit barul împreună cu B.S., iar la circa un minut acelaşi lucru l-a făcut şi inculpatul T.I., împreună cu M.C.
Sub pretextul că vrea să discute ceva cu partea vătămată, inculpatul l-a văzut pe acesta în timp ce intenţiona să urce în maşina martorului B.S., şi i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit în spate şi în picior.
În acel moment, i-a comunicat martorului B.S. că a fost lovit cu cuţitul de T.I., solicitându-i să îl transporte la spital.
Partea vătămată, inculpatul şi martorii nu menţionează că în acel moment pe stradă mai erau şi alte persoane una din ele fiind presupusul agresor aşa cum a susţinut inculpatul.
În acest context, este dovedit fără dubii că autorul loviturilor aplicate părţii vătămate este inculpatul T.I.
2. Motivul doi de recurs priveşte greşita încadrare juridică dată faptei, tentativă de omor, în loc de infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.
Şi această susţinere este nemotivată.
Din foaia de observaţie şi raportul de constatare medico legală rezultă că partea vătămată I.F.C. a prezentat pe faţa dorsală hemitorace stâng, în spaţiul VII intercostal o plagă tăiată de 1,5 cm şi pe faţa dorsală coapsa dreaptă 1/3 superioară o plagă tăiată de 2 cm; i s-a efectuat pleurotomie cu evacuarea hemopneumotoraxului, iar leziunile, produse cu un corp tăietor, înţepător i-au pus viaţa în primejdie.
Locul în care au fost aplicate loviturile, intensitatea şi urmările acestora, precum şi obiectul vulnerant folosit (plăgi tăiate intercostale, cauzate de cuţit), duc la concluzia intenţiei inculpatului de a ucide, chiar dacă rezultatul nu s-a produs, din cauze independent de voinţa sa.
Ca atare în mod corect ambele instanţe au apreciat că fapta inculpatului T.I. constituie infracţiunea de tentativă de omor.
3. S-a susţinut că fapta, nu constituie infracţiunea de omor calificat în condiţiile art. 179 lit. i) C. pen., întrucât nu s-a săvârşit „în public" necunoscându-se locul în care ea s-a comis.
Motivul este neîntemeiat, din probele administrate rezultând că agresiunea părţii vătămate a avut loc în stradă la ieşirea din barul K.
Strada este întotdeauna loc public în accepţiunea art. 152 C. pen., la orice oră din zi şi din noapte, chiar dacă de faţă nu este nici o persoană.
4. În fine, ultimul motiv de recurs vizează reducerea pedepsei, considerată prea aspră.
Instanţele au apreciat corect gradul de pericol social al faptei, infracţiune contra vieţii, dar şi al făptuitorului care s-a sustras urmăririi penale şi a avut o atitudine de negare a vinovăţiei, în contrast cu probele administrate ce dovedeau contrariu.
Au fost avute în vedere toate criteriile vizând individualizarea pedepsei prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de aceste motive în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) recursul inculpatului este nefondat şi va fi respins, urmând a se deduce din pedeapsă perioada arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 176 din 5 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 octombrie 2002 la 11 iunie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3197/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3223/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
