ICCJ. Decizia nr. 3198/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3198/2004
Dosar nr. 2265/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21 din 26 ianuarie 2004 a Tribunalului Harghita, a fost respinsă ca nefondată cererea condamnatului C.F. privind revizuirea sentinţei penale nr. 137 din 6 iulie 1999, pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 3128/1998.
A fost obligat condamnatul să plătească suma de 300.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 200.000 lei, onorar apărător din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a avut în vedere în urma analizei actelor din dosarul cauzei, că, motivele invocate de revizuent în cererea de revizuire, respectiv că nu avea discernământ în momentul comiterii faptei şi că nu există dovezi suficiente în cauză, nu se încadrează în nici una din prevederile art. 394 C. proc. pen., astfel că cererea a fost respinsă.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat în termen legal apel condamnatul, care a solicitat a se admite cererea de revizuire şi a se reduce pedeapsa aplicată, după care să fie pus în libertate.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, instanţa de apel a constatat că în ce priveşte motivele de revizuire invocate de revizuient, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acestea nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel că justificat a respins cererea ca nefondată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs condamnat, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a reiterat motivele din cererea de revizuire.
Recursul nu este fondat.
Motivul invocat de revizuient, respectiv că nu a avut discernământ în momentul comiterii faptei, nu se regăseşte printre cazurile de revizuire strict şi limitativ prevăzute de legiuitor în art. 394 C. proc. pen.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac pusă la dispoziţia părţilor de legiuitor, pentru motive excepţionale, limitativ prevăzute, nefiind posibil ca pe această cale să se ajungă la repunerea în discuţie a unor aspecte soluţionate definitiv de instanţe.
De altfel, susţinerea revizuientului referitoare la lipsa discernământului său a fost verificată de instanţă cu ocazia judecării fondului cauzei, stabilindu-se care a fost situaţia la momentul comiterii faptei, precum şi bolile de care suferă condamnatul, motiv pentru care s-a şi dispus aplicarea dispoziţiilor art. 113 C. pen.
Aşa fiind, hotărârile instanţelor, de respingere a cererii de revizuire şi, respectiv de menţinere a acestei soluţii sunt legale şi temeinice astfel că recursul declarat apare ca nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul C.F. împotriva deciziei nr. 59 din 2 aprilie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3196/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3218/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
