ICCJ. Decizia nr. 3218/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3218/2004
Dosar nr. 2204/2004
Şedinţa publică din 11 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 166 din 22 decembrie 2003, Tribunalul Călăraşi l-a condamnat pe inculpatul D.T. la 25 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi la 15 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. Conform art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor menţionate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că în seara zilei de 16 iunie 2003, inculpatul D.T. i-a înjunghiat cu lovituri de cuţit aplicate în zona toracelui pe vecinii săi C.A. şi C.V. şi că, urmare rănii grave suferite, C.A. a decedat în aceeaşi zi.
Din actele medico-legale rezultă că moartea lui C.A. a fost violentă şi s-a datorat plăgii înjunghiate toracice cu lezarea cordului şi că partea vătămată C.V. a suferit leziuni la nivelul hemitoracelui stâng, având nevoie de îngrijiri medicale pentru vindecare timp de 40-45 de zile.
Prin Decizia nr. 254 din 8 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul D.T. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi luarea în considerare a împrejurărilor care impun aplicarea în favoarea sa a dispoziţiilor legale privind legitima apărare. În subsidiar, inculpatul a cerut micşorarea pedepsei, în raport cu împrejurările concrete ale infracţiunilor comise şi ţinând seama de situaţia sa personală.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că, în seara zilei de 16 iunie 2003, inculpatul D.T., după ce fusese plecat în cursul zilei la Bucureşti, în căutarea unui loc de muncă, s-a întors acasă în stare de ebrietate şi a început să-şi înjure vecinii şi anume pe C.V. şi pe membrii familiei acestuia şi să-i ameninţe cu un cuţit.
În faţa agresiunii inculpatului, C.V., fiul acestuia, C.A. şi alţi membri ai familiei s-au înarmat cu furci, pentru a se apăra, conflictul degenerând până la actele de extremă violenţă comise de D.T., cu rezultatul mai sus-arătat.
Astfel cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor, C.V., C.A. şi alţi membri ai familiei acestora au încercat să-l împiedice pe inculpatul D.T. să intre în curtea lor, acţiunile lor neavând nici un moment alt scop decât acela de a se apăra de violenţa dezlănţuită de inculpat.
Ţinând seama de situaţia de fapt aşa cum este reflectată în materialul probator, se constată că instanţele au reţinut corect că inculpatul este cel care a provocat şi a amplificat conflictul, neputându-se reţine în favoarea acestuia nici circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi, cu atât mai puţin, starea de legitimă apărare.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, se constată că au fost aplicate corect criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, ţinând seama de urmările grave ale infracţiunilor comise de inculpat şi de pericolul social ridicat al acestor infracţiuni, nu există temeiuri pentru a se dispune micşorarea pedepsei aplicate acestuia.
În consecinţă, urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 254 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 iunie 2003 la 11 iunie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3198/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3229/2004. Penal. Decr.328/1966. Recurs în... → |
|---|
